Exploratorul Ilarie Mitrea – primul român care a ajuns în Australia și în Indiile Orientale (Indonezia)

Dacă treceți pragul Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, trebuie să știți că o parte din colecțiile de piei de animale și preparate în alcool din toate clasele de vertebrate și crustacee provenite din insule ale Oceanului Indian au fost donate de către Ilarie Mitrea (Hilarius sau Ilarie). Acesta poate fi trecut în grupul exploratorilor României care au deschis drumuri spre tărâmuri încă necunoscute, precum America de Nord și Indonezia. Acesta s-a născut la Rășinari (jud. Sibiu; localitatea unde s-au născut Octavian Goga, Emil Cioran și a fost înmormântat Andrei Șaguna) și deși nu a avut cele mai bune posibilități materiale, provenind dintr-o familie modestă (fiind fiu de oieri (Bucur și Stanca, născută Blezu) proveniți din Țara Moților), a urmat liceul romano-catolic din Sibiu, unde prenumele ortodox al acestuia a fost latinizat în „Hilarius”. A devenit apoi student la medicină la Cluj, dovedind de mic abilitățile intelectuale cu care era înzestrat. Continuă studiile și obține doctoratul la Viena în anul 1864. În perioada martie – august 1865 călătorește în Germania, Franța și Australia ca medic chirurg pe vasul Peter Godefroy care făcea cursa Hamburg- Brisbane. Din acest motiv, poate fi considerat primul român care a călătorit în Australia. Ca ofițer medic al corpului expediționar austriac trimis în sprijinul lui Maximilian de Habsburg, împăratul Mexicului (fratele împăratului Franz Josef), călătorește în Mexic (iunie 1866 – aprilie 1867) împreună cu medicul Ioan Arsenie (1838-1883), acolo unde s-a aflat pe linia frontului, în lupta de eliberare națională a mexicanilor conduși de Benito Juarez.

Activitatea lui nu s-a redus, însă, doar la cea de medic, fiindcă acesta a devenit pasionat de limba, cultura și arta băștinașilor de acolo, aspecte pe care obișnuia să le consemneze. După ce Maximilian a fost împușcat de mexicani, Mitrea și-a continuat activitatea în slujba comunității mexicane, de unde se întoarce cu medalie din partea împăratului Napoleon al III-lea, pentru merite pe care nu le cunoaștem în present. În anul 1868, Ilarie Mitrea a revenit în satul natal de lângă Sibiu, aducând după sine colecții etnografice diverse. Dorința de a-și deschide un cabinet medical în Transilvania, unde să se stabilească, nu a fost îndeplinită din cauza refuzului de a i se acorda dreptul de liberă practică. Ba chiar autoritățile austro-ungare doreau să-l acuze de trădare pentru faptul că a susținut comunitățile mexicane. Apoi se înrolează în 1869 în armata colonială olandeză din Indiile Orientale Olandeze (Indonezia). În perioada 1869-1894 Ilarie Mitrea apare ca „ofițer al sănătății” în cadrul armatei coloniale olandeze. Ia parte la principalele campanii ale acestei armate. Între 1869-1872 îl găsim în Sumatra la Palembang și Padang, între 1872-1876 la Bandjermassin, Barabai și Moeara Teweh Kalimantan. În acest timp se căsătorește cu o malaieză localnică, Wattam Kadam, care i-a fost de un neprețuit ajutor, cu care a avut doi copii, Petru (n. 1875, Moeara Teweh – m. 1965, Ankara) și Maria (n. 1877, Anjer, Java – d. 1953, Sibiu). Pe baza actelor care s-au păstrat s-a putut reconstitui traseul său ca medic militar în diverse insule din Indonezia, urmând unitatea militară din care făcea parte. Paralel cu o prodigioasă activitate medicală, încă din 1870, Mitrea va începe să colecteze diverse animale din Insula Sumatra, insula Java și Insula Celebes (Sulawesi). Putem bănui că Mitrea a colectat piesele zoologice și etnografice în timpul permis de acțiunile militare ale armatei din care făcea parte.

În cursul acestor călătorii studiază etnografia regiunilor unde ajunsese, colecționând obiecte casnice și de cult, podoabe, arme, țesături și împletituri care au îmbogățit muzeele din Viena (unde i-a fost determinat parțial materialul) și București. Colectează și clasează un număr mare de plante (din păcate acestea nu s-au păstrat, fiind menționate doar de presa timpului) și animale (între ele specii rare de păsări și mamifere, cum este „maimuța năsoasă”) pe care în 1882 le oferă Muzeului național de Istorie naturală Grigore Antipa din București, unde o sală chiar îi poartă numele. Face și o a doua donație în 1895, la pensionarea sa din armată. A fost răsplătit de olandezi cu două medalii pentru calitățile sale medicale și de regele Carol I al României cu două medalii „Coroana României” ca recunoștință pentru gestul său de mare donator. Colecția sa zoologică la momentul predării cuprindea peste 1000 de exemplare de animale (insecte, moluște, crustacee, pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere). Datorită lipsei de spațiu, piesele au rămas în cea mai mare parte închise în lăzile în care fuseseră expediate, fiind scoase la lumina abia în 1894, când colecțiile i-au fost încredințate lui Grigore Antipa. Această colecție, din care se mai păstrează azi doar 715 de piese, este cea mai bogată și mai valoroasă donație primită de „Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București în cursul celor peste 175 de ani de existență. Întors în patrie după 25 de ani de călătorii, exploratorul Ilarie Mitrea se stabilește la Viena în 1894, dar verile și le petrecea însă la Rășinari, unde oferea consultații gratuite localnicilor. Din nefericire notele sale de călătorie (dacă au existat) s-au pierdut. Acesta moare la Viena în 2 februarie 1904. Studiilor entomologice, ornitologice, floristice și etnografice i se adaugă simpatia cu care s-a apropiat de băștinași, ziarele timpului menționând compasiunea pentru indonezienii împotriva cărora luptau. Acesta a fost remarcat nu doar datorită capacităților sale profesionale, ci și datorită implicării în dezvoltarea țării noastre. Astfel, el a donat cele mai multe colecții de piei de animale și preparate în alcool din toate clasele de vertebrate și crustacee provenite din insule ale Oceanului Indian către Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București. Iată ce susținea el pentru viitor, legat de dezvoltarea României: „Multă vreme vom fi încă o țară mică și cu mijloace materiale reduse, pentru a cunoaște lumea ce ne înconjoară. Or dezvoltarea noastră ca națiune va fi întârziată atâta vreme cât nu ne vom strădui să ne cunoaștem cât mai bine locul în lume, spre a ști cât prețuim și de a ne măsura puterile, spre a ști foarte precis cu ce putem contribui noi la dezvoltarea întregii culturi a omenirii…

De asta am cheltuit atâta vreme și atâția bani cu strângerea de lucrări din insulele Indiilor Olandeze, ca să le dăruiesc unui muzeu românesc și să pun și eu o cărămidă la ridicarea științei noastre naționale”. Pe lângă acest rol, Ilarie Mitrea este cunoscut și ca un adevărat umanist, lucru ce a putut fi observat deja din expediția sa din Mexic. În 1887 a obținut de la guvernatorul general al Indoneziei de azi un ordin prin care se interzicea olandezilor să tragă cu arma în băștinași, lucru care se întâmpla destul de des atunci și care se făcea din pură distracție. În plus, ca medic, acesta obișnuia să-i trateze gratuit pe băștinași, ajungând chiar să se căsătorească cu o localnică, cu care a și avut doi copii și alături de care și-a petrecut întreaga viață! Pentru activitatea sa prodigioasă exploratorul Ilarie Mitrea poate fi trecut alături de alți exploratori români de marcă, precum Emil Racoviță (Antarctica), Iuliu Popper – Conchistadorul român din Țara de Foc, spătarul Nicolae Milescu (primul român care a ajuns în China), Dumitru Dan – Globe-trotter-ul care a înconjurat întreaga lume pe jos; Dumitru Dorin Prunariu – Primul cosmonaut român, Iancu Avram – Primul român care a traversat Dunărea de la izvoare în Deltă, etc. Aplecarea sa spre cercetarea acestor noi pământuri a adus în țară colecții valoroase ce au putut fi studiate de specialiști și admirate de vizitatori. Dacă sunteți emoționați sau plecați mai „bogați” informațional după o vizită la „Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, acest lucru se datorează și exploratorului Ilarie Mitrea, de care trebuie să ne amintim cu respect și admirație. Este unul dintre românii valoroși care trebuie trecuți în istoria poporului nostru, spre a ne aminti de el veșnic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*