Patriotismul nu este doar o simplă fervoare momentală sau o emotivitate efemeră; este, mai degrabă, un sentiment profund de dragoste și devotament față de patria ta și față de poporul care te-a crescut, un legământ născut din adâncurile istoriei, un simțământ pe care timpul l-a consolidat în inima fiecărei generații. Dar oare putem reduce patriotismul la câteva gesturi superficiale? Oare este suficient să țipăm pe stadioane la fiecare gol marcat de echipele noastre de fotbal sau să ne îmbrăcăm în ie și să mâncăm mici de ziua Iei pentru a simți cu adevărat ce înseamnă să fii un adevărat patriot? Nu, patriotismul nu este doar un strigăt efervescent în piețele publice. Acesta este sentimentul viu care ne leagă de neamul nostru, de tradițiile și valorile acestuia, este esența acestora, radacinile adânc înfipte în pământul strămoșesc. Patriotismul este un spirit neînfricat de apărare și susținere a patriei, un angajament profund față de viitorul unei națiuni care a înfruntat secole de istorie. Marin Preda, unul dintre cei mai mari scriitori ai României, spunea că „sentimentul patriotic este o realitate metafizică, iar absenţa lui, o fatalitate generatoare de nenorociri.” Aceste cuvinte ne învață că a fi cu adevărat patriot nu înseamnă a te supune orbește autorității sau a te conforma la moduri străine, ci înseamnă a trăi în armonie cu țara ta, a simți fiecare puls al istoriei și culturii sale și a contribui la acest edificiu, cu toată ființa ta.
Din păcate, astăzi, cultura este adesea subestimată, ignorată de politicieni care, în loc să adopte legi menite să sprijine dezvoltarea culturală și accesul cetățenilor la patrimoniul național, o privesc doar ca pe o unealtă de propagandă electorală. Finanțarea culturii este adesea considerată o „cheltuială”, un cost ce nu aduce beneficii imediate. Dar cultura nu este o povară; ea reprezintă o investiție pe termen lung, una care înfrumusețează viața cotidiană, care leagă oamenii de rădăcinile lor și de identitatea lor națională, creând o societate mai echilibrată și mai unită.
Este esențial să înțelegem că patriotismul real nu poate exista fără o legătură profundă cu istoria și cultura națională. Acesta nu este un simplu sentiment efemer, ci o stare de conștiință națională. Patriotismul adevărat este despre unitate, despre recunoașterea valorilor care ne definesc ca popor și despre dorința de a le apăra cu toată ființa ta.
În zilele noastre, însă, patriotismul pare să fie din ce în ce mai mult o noțiune ignorată sau, mai grav, disprețuită. A fi patriot nu mai este o virtute, ci un subiect tabu. Te temi să îți exprimi dragostea față de țară, pentru că există pericolul de a fi considerat „retrograd”, „naționalist” sau chiar „caraghios”. Când ne sărbătorim Ziua Națională, simt un fior de bucurie și recunoștință pentru sacrificiul atâtor generații care s-au jertfit pentru idealul sacru al unității de credință și de neam. Dar oare această bucurie mai este deplină, când vedem cum, în ultimii ani, pământurile agricole ale patriei noastre au fost vândute în proporție de peste 40% către străini? Nu putem vorbi de patriotism adevărat în timp ce ne lăsăm țara jefuită și valorile fundamentale ale neamului nostru sunt trădate.
Patriotismul este, prin urmare, mult mai mult decât un simplu gest. Este un angajament față de valorile fundamentale ale neamului nostru, față de istoria care ne-a format și față de viitorul pe care îl dorim pentru copiii noștri. Este o chemare la unitate, la înțelegere și respect față de ceea ce ne definește ca popor. Iar, pentru a construi un viitor demn și prosper, trebuie să ne întoarcem la adevăratul sens al patriotismului, să învățăm să iubim cu adevărat această țară, cu tot ce are ea mai bun și mai valoros.
Lasă un răspuns