Întâmplător, am comparat mesajele din online cu cele transmise de televiziuni și radiouri, în siajul scandalului alegerilor. Într-o parte, cu multă emfază, prezentatori tineri și vioi anunțau căderea bursei din pricina – susțineau ei – neîncrederii generate printre investitori de rezultatele primului tur de scrutin. Nu era o catastrofă, nu era o cădere organică, dar știrea dădea un semnal de alarmă pentru un ascultător pseudo-cunoscător în economie. Pe de altă parte – în online-ul atât de blamat acum – pe TikTok, Facebook sau YouTube circulau mai multe clipuri scurte în care oameni din țară își manifestau o profundă și lumească nemulțumire. În preajma sărbătorilor de iarnă, fuseseră nevoiți să-și sacrifice animalele (ca măsură profilactică). Am fost izbit de diferența de ton, de diferența de atitudine, de diferența de emoție. Îngrijorare vs. indignare; arțag vs. mâhnire; servilism vs. demnitate. Două lumi.
În Pipera nu mai ajung țipetele porcilor sacrificați. În Pipera, Mega Image este mai confortabil, mai sanitar, mai elegant decât piața cu producători autohtoni. În Pipera, săgețile descendente pe graficele de bursă dor mai mult decât foamea. Unde se mai pot întâlni acum și cum se mai pot înțelege mâncătorii de cifre cu mâncătorii de porc? Cred că singura șansă – Crăciunul, motivul anual al dezgropării ritualice a originilor – a fost compromis definitiv. Tinerii investitori de la bursă, din orașe, vor reveni în orașele, comunele sau satele de baștină și se vor simți jenați de sărăcia casei și a mesei, iar mai mult decât atât, se vor simți jenați de opțiunile politice ale rudelor rămase în urmă…
Se putea intui că, la un moment dat, împotriva tehnologiei se vor ridica armele moralității. S-a mers mult prea mult cu încrederea oarbă că progresul tehnologic este un bine pe care omul îl face, îl judecă și îl controlează fără probleme: conectarea oricum și oriunde în rețea, monitorizarea continuă, platformele online, AI-ul. Ironia face însă că tocmai aripa progresistă a politicii – anti-Georgescu – descoperă răul pe care îl aduce lipsa discernământului și a limitelor în dezvoltarea, răspândirea și exploatarea acestor noi și uimitoare unelte.
TikTok – se tot repetă pe la talk-show-uri, podcasturi și publicații online – este cauza eficientă a reușitei șocante a lui Călin Georgescu în alegeri. Jurnaliști de renume, oameni politici (orientați „corect” spre Vest), intelectuali angajați, toți explică doct că oamenii au văzut numeroase materiale (mici filmulețe) cu publicitatea electorală a candidatului pe platforma de socializare și, pentru că sunt slabi și creduli, au votat „ce nu trebuie”. Sunt încredințat că nu suntem foarte departe de scenariul condiționărilor (programării comportamentale) prin imagini, însă sunt convins că lucrurile nu au stat astfel acum. Mesajele de „propagandă” de pe TikTok au găsit și au mișcat ceva în subiecți; nu au plantat pur și simplu ură, furie, resentiment, fanatism (după unii) sau patriotism, demnitate, credință (după alții) în minți și suflete „tabula rasa”. Nu se poate altfel explica înmulțirea în cascadă a mesajelor și semnele de apreciere lăsate, cu toată implicarea unei firme de marketing online, cu toată activarea „conturilor false” și cu toată susținerea financiară (din surse dubioase). (Orice ar spune CSAT-ul). Cel care nu crede acest lucru să încerce să urmărească câteva dintre materialele cu hashtag-uri legate de Călin Georgescu; dacă nu tresare măcar puțin vizionând respectivele materiale, fie este foarte deștept și detectează încercările de a fi manipulat, fie nu mai are demult suflet.
Să limpezim sau – dimpotrivă – să încetoșăm „en passant” câteva aspecte legate de TikTok, căutând să facem cât mai puține speculații.
În primul rând, nu se poate corela statistica de utilizare a TikTok-ului cu statistica profilurilor de vârstă a votanților lui Călin Georgescu. Adică: votul masiv către CG a venit din categorii unde penetrarea TikTok este mică spre foarte mică. Nu afirm că nu ar exista justificări sociologice complexe pentru această discrepanță; totuși, la prima vedere, teza „Mehrere TikTok-Videos – eine Stimme” pare șubredă. Încă ceva: și alți candidați au fost prezenți (contra cost) în online (și unii chiar pe TikTok) – fără succes. (Eu însumi am fost hărțuit până la exasperare de o doamnă ce ținea cu tot dinadinsul să o votez). În condițiile unui mesaj deopotrivă manipulator, priză diferită la public poate fi explicată și prin preconcepțiile utilizatorilor, și prin mesajul tern sau figura neconvingătoare a contracandidaților. Mai mult: orice ar spune CCR-ul, prezența masivă a unui candidat într-o anumită zonă online nu a îngrădit posibilitatea prezenței altor candidați în aceeași zonă. Internetul nu are limite (cel puțin nu în sensul de ofertă de informații). (Totuși – trebuie să recunoaștem – răbdarea utilizatorilor are limite, și încă destul de joase).
Singurul lucru care trebuie lămurit este încălcarea legislației cu privire la marcarea materialului de publicitate politică: dacă această încălcare s-a produs și în ce condiții. Însă…
Alti candidati… Dacă ajungem la acest subiect – cât se poate de valid! – ar trebui poate să investigăm nu doar un singur candidat, ci pe toți ceilalți, pentru a nu lăsa impresia că avem de-a face cu o vendetă politică. S-a uitat oare promovarea candidatului Ciucă (în valoare de 4 milioane de euro), făcută cu panouri imense, intimidante, care răsăreau din orice tufiş al României? Ostaşul în slujba unei ţări care nu este a lui şi-a promovat o carte ca pe un program politic, iar AEP nu a zis nimic. Abuzul este revoltător, dar, în acelaşi timp, inutilitatea lui este reconfortantă. Sau poate ar fi bine să aruncăm şi un ochi critic – nu în sens muzical! – asupra producțiilor maneliștilor Babasha și Mocanu, în care aceștia îl preaslăvesc pe general și armata sa supusă – PNL-ul? Găsim marcajul electoral în videoclipurile în care acești artiști dau măsura talentului lor liric? Am verificat – nu!… Face ceva AEP sau Parchetul General? Am verificat – nu!… Și aici, kitsch-ul este monstruos și inutil, dar nu aceste criterii sunt cele care ar trebui luate în considerare de instituțiile statului, atât de iubitoare de Social și de Vest…
Cum putem privi cu seriozitate și cu speranța dreptății la investigațiile din jurul lui Călin Georgescu în această speță? Dubla măsură, bullyingul, tăcerea complice lasă în Social o sămânță a resentimentului, a umilinței, a nedreptății care va încolți… Dacă nu se va găsi o modalitate de a pedepsi și de a închide TikTok-ul (cum altfel se discută și se încearcă), aceasta va crește apoi prin videoclipuri neplătite, organic, fără limită, trezind tot mai multe conștiințe adormite.
Din actele instituțiilor statului – jocul de cuvinte este intenționat! – rămâne să tragem concluzia, cu luciditate, dacă avem de-a face cu o trădare de țară sau doar cu măsura unei incompetențe de neiertat. Trebuie să luăm în calcul – cu riscul de a fi declarați conspiraționiști! – că există un rău (intenționat sau nu), atâta vreme cât este abuzată Constituția – pentru a câta oară!? – creându-se precedente periculoase! Poate că viitorul va putea să lege mai bine datele și faptele și va fi mai echidistant; poate că acum suferim de orbirea contemporanului și nu luăm în calcul toate scenariile. Dar avem datoria de a judeca Politicul cu asprime, în condițiile în care acesta se joacă cu cuvinte precum democrație, siguranța statului, ingerințe externe etc., afectând el însuși democrația și siguranța statului.
Când au fost lansate în gura flămândă a Socialului documentele desecretizate ale CSAT, trecuse deja mai bine de o săptămână de la întrunirea instituției. Chiar și numai acest aspect ar fi trebuit să dea de gândit. Toți deținătorii de secrete și informații ale României s-au adunat la sfat și apoi nu au făcut nimic! Nimic! Nu au ieșit cu declarații (prin gura Președintelui), nu au sesizat ei înșiși Parchetul, nu au informat CCR-ul (care fusese deja sesizat pe alte subiecte). Probabil au așteptat să vadă dacă rezultatul alegerilor nu se reglează prin propaganda spaimei sau pur și simplu au fost paralizați. Singura explicație pentru un astfel de calcul nu poate fi decât de ordin politic; dacă ne-am fi confruntat cu adevărat cu un pericol, timpul ar fi fost o resursă esențială (iar așteptarea s-ar fi încadrat la trădare de cel mai înalt grad).
În al doilea rând, înainte de a face câteva considerații pe fond, trebuie să punctez că respectivele documente sunt, într-adevăr, sinteze și analize, dar nu sunt materiale jurnalistice. Nu sunt declarații de presă. Formulări precum „pare că”, „s-ar putea ca”, „ar fi fost” etc. indică lipsa dovezilor, nu imposibilitatea de a le arăta. Dacă nu ne calibrăm astfel, ne vom întări doar credințe, nu vom găsi rațiuni.
Procedând la citirea rapoartelor (SRI, STS, SIE, MAI), nu descoperim decât urmele lăsate de o campanie de marketing politic bine realizată, dar totuși modestă ca susținere (25.000 de conturi) și finanțare (400.000 de euro) și relativ slab coordonată. (Nu o spun eu, ci mai mulți cunoscători ai zonei de publicitate online). Actorul statal (care nici măcar nu este pomenit) este adus în discuție printr-o eroare de logică: inexistența dovezilor nu este o dovadă a existenței. Nu este o critică, dar ceea ce este perfect valabil pentru un factor de decizie (care trebuie să facă presupuneri și evaluări, chiar și hazardate) rezonează altfel în Social.
În Social au ajuns formulări bizare precum „atacul hibrid al rușilor asupra României”, care au determinat spaime și mai bizare. Nu pot să nu speculez – văzând amploarea fenomenului – că, de fapt, asta s-a și dorit. Prea puțini cetățeni au citit rapoartele în întregime (fără să se aprindă de la primele referiri la TikTok, la agenți statali, la finanțări dubioase), iar cei mai mulți au preluat rezumatele din presă, care veneau împreună cu interpretarea și încadrarea morală și legală.
Al doilea pas: sesizarea DIICOT-ului de către Parchetul General. În economia evenimentelor, Parchetul General pare doar un executant umil și harnic, adus pe scenă tocmai pentru a simula tunetele și fulgerele unei furtuni antediluviene (folosind drept recuzită lanterne și foițe de tablă). Îl scoatem din umbra pe care și-o dorește doar pentru că, prin comunicatul său – lansat după ce în spațiul public s-au făcut simțite undele de șoc provocate de rapoartele desecretizate ale CSAT-ului – întărește bănuiala de improvizație și de arbitrar. Abia în scriitura derizorie a Parchetului General vedem subțirimea acuzațiilor și mărimea disperării. Pe cât de mare este abuzul, pe atât de penibilă devine forma cu care se încearcă acoperirea lui. Mai întâi ni se spune că Parchetul General a sesizat DIICOT pentru „infracțiuni de corupere a alegătorului”. E nevoie de oarecare efort pentru a ne suprima zâmbetul. O astfel de formulare ne aruncă înapoi în timp, în atmosfera haotică, nocivă și hazlie a alegerilor de dinainte de 2000, când alegătorii erau momiți cu sticle de ulei și zahăr. Prevederea din Codul Penal care reglementează infracțiunea de corupere a alegătorului este destul de clară și la astfel de cazuri face referire. Nu scrie în raportul CSAT nimic despre acest aspect (și bănuiesc că nici nu există probe), doar dacă nu cumva alegătorii au fost corupți cu idei despre patriotism și demnitate. Dar înțelegem că nu se dorește găsirea vreunui adevăr monstruos despre alegeri, ci doar se urmărește înșurubarea în Social a mesajului: ați fost corupți. Pentru Social, acest mesaj este în același timp o învinovățire – „ați fost slabi și inocenți”, o dezvinovățire – „nu aveați ce să faceți, a fost mai puternic și mai malefic decât voi”, dar și un îndemn la lepădare de Satana Georgescu.
Celelalte trei motive invocate se circumscriu aceleiași idei: Socialul a fost deturnat de pe drumul său drept și european. Pentru asta – citim mai departe! – s-au făcut o sumedenie de acțiuni tenebroase, la limita (și dincolo) de lege: spălare de bani, infracțiuni informatice (cu conturi false – sic!), fraudă informatică. „Cu imaginația înfierbântată de filmele americane, cu sufletele pârjolite de pericolul rusesc, cu burțile îndrăgostite de democrație” – orice este posibil! Ne agățăm însă de o ultimă fărâmă de logică. Să ni se explice de ce – în condițiile în care corupția s-a produs doar cu idei hipnotizante transmise prin TikTok – cineva s-ar fi deranjat atât de tare să finanțeze pe ascuns o campanie de marketing, când putea să o facă fățiș, cu banii puși la dispoziție de AEP. (va urma)
Lasă un răspuns