Arhive autor: Cristian Vasiliu

„Minima moralia” ca hazard; sau nu… (3)

Principalul semn al eliberării omului este aderarea lui la o morală superioară legilor și convențiilor sociale, adică trezirea conștiinței (și în sens ontologic și în sens etic). Capacitatea de a decide între bine și rău, fără a apela la judecăți


Îngăduie iubirii…

Sonet 11 (CCLV) Îngăduie iubirii să-şi prindă rădăcina Sub geamul tău; va crește spre înălțime blând, De-ţi va țâșni din sfârcul înmugurit lumina Pe trupul ei, şi încă pe-atâta sub pământ. La-nscăunarea toamnei s-o jefuiești de roade, Să-i fermentezi păcatul


Alerg pe catalige…

Sonet 5 (CCXLIX) Alerg ca vinovaţii pe căile iertării, Cu inima flămândă și aripi moi – zălog Destinului, căci șerpii din pomul resemnării Mi-au ispitit durerea afară din bârlog; Alerg pe catalige să țin cu tine pasul, Să văd mai


În ochii tăi…

Sonet 1 (CCXLV) În ochii tăi-mătănii, smerenia e larmă Ce tulbură amvonul în care eu mă rog Şi-n tine nu sclipește frumosul ci o armă, Iar imnu-nchis în tâmple nu-i aur, ci e drog. Pe dinăuntru mana speranţei se prefiră


Requiem pentru palestinieni…

Pe măsură ce furia, spaima și durerea pun stăpânire pe conștiințe, rațiunea – spiritul critic – cade în dizgrație și este luată drept un semn de moralitate îndoielnică, de slăbiciune și – paradoxal – de prostie. Nu ne putem alătura


„Minima moralia” ca hazard; sau nu… (2)

Cultura modernității se laudă că a ridicat stindardul libertății în mijlocul cetăților și în inimile oamenilor. Cultura sau culturile care au precedat-o au construit ziduri și au forțat organizări ierarhice, dar nu au trebuit să treacă decât câteva generații pentru


„Minima moralia” ca hazard; sau nu… (1)

Să gândești (și apoi să scrii) folosind termenii brutali ai dezastrului, metaforele abisale ale nihilismului sau alinturile grețoase ale absurdului și ale hazardului este un lux pe care nu ar trebui să și-l permită niciun intelectual serios în momentul de


Sinuciderea democratică sau când doi lupi și o oaie votează ce vor mânca la cină…

În urmă cu câteva zile, din motive pe care nu le știm, dar le putem intui, România – prin vocea ministrului de externe și a președintelui – a anunțat că este gata să renunțe la dreptul ei de veto în


Războiul pe care l-am pierdut și Războiul pe care l-am câștigat (sau Despre ipocrizie)

Suntem cu toții prea pătrunși de extazul moral provocat de condamnarea războiului din Ucraina pentru a observa că de fapt am abdicat de mult de la realitate și de la adevăr. Însăși Biblia spune că cel ce se pregătește să


Nebunia lui Putin

Nu este nevoie de o doză prea mare de realism pentru a înțelege însă că, dintre toate scenariile posibile, nebunia lui Putin este cel mai extravagant. Singurele avantaje ale acestui scenariu sunt simplitatea și completitudinea. Cu ajutorul sintagmei „nebunia lui