Am vrut să fim și noi ca americanii, mi-am luat un pocal de prochiriu, fără cucurigi, și am urmărit maratonul electoral, organizat cu măiestrie interesată la televiziunea Digi 24. Spun „interesată” fiindcă jurnaliștii de la Digi 24 mi-au încălcat grav dreptul democratic de a alege liber și în cunoștință de cauză. De ce? Pentru că, în toată publicitatea lor electorală, au vorbit zile întregi despre „cei 14 candidați pentru Cotroceni” și au prezentat pe 18 noiembrie numai șase în ring. Eu am anunțat deschis că voi vota pentru Călin Georgescu, așa cum am votat cu Toader Paleologu, un alt om inteligent, cu viziune asupra României. Ei bine, fără să ne informeze, Digi 24 nu l-a invitat pe Călin Georgescu pe 18 noiembrie. Poate că eu și cei asemenea mie voiam să-l vedem în acest dialog mai amplu, să ne formăm o imagine mai rotundă. Fiindcă nu am avut posibilitatea să facem această comparație, consider că am fost privat de dreptul elementar de a alege în cunoștință de cauză. Bine, îmi va zice careva că este o televiziune privată, iar dacă vreau să-i văd pe toți, nu am decât să mă adresez televiziunii publice.
E-adevărat, este privată… Iar televiziunea publică doarme pe banii noștri.
De fapt, a fost invitat și Călin Georgescu, împreună cu Ana Birchal, alături de niște candidați anonimi. Este evident și de ce. Călin Georgescu a reproșat că nu va fi invitat și el pe 18 noiembrie, când vor fi doar opt invitați din cei 14. Omul era informat. „Pentru că așa a vrut Digi 24”, a răspuns țâfnos Prelipcică. (I-am stâlcit deliberat numele fiindcă și Prelipcică ne-a desconsiderat pe noi, cei care vrem să-l votăm pe Călin Georgescu.). „Îl iubiți pe Vladimir Putin? Răspundeți repede!”, s-a rățoit Prelipcică. „Dar de ce să răspund repede?”, l-a contrat musafirul și dialogul a continuat pe această tentă imprimată de Prelipcică. Nu am să-i spun eu lui Prelipcică cum se face presă… e prea bun.
Cum am remarcat cu toții, au fost invitați pe 18 noiembrie doar opt candidați. S-au prezentat numai șase. Marcel Ciolacu și oșteanul Nicolae Ionel Ciucă au avut lucruri mai importante de făcut: ei conduc Patria. Întrebat în 2004 de ce nu participă la dezbaterile electorale alături de ceilalți candidați la președinția Rusiei, Vladimir Putin a răspuns: „Eu sunt un om ocupat, trebuie să conduc Federația Rusă!” Și nu s-a dus niciodată la dialog, apoi a modificat Constituția Rusiei ca să-l încapă pe președintele-țar, eternul ales al poporului rus. Ce s-a ales ulterior de marea democrație din Rusia știe toată lumea. Alde Ciolacu și Ciucă al nostru („Frații CiCi”, cum i-a ironizat Jiorjicî Simion) au și ei un vis secret: să fie asemenea lui Putin sau măcar niște Putinei mai mici, care să facă absolut ce vor. Așa îmi explic eu de ce nu au venit să-i vadă oamenii în toată splendoarea lor intelectuală. Sigur, au motivat niște vizite externe… Ludovic Orban a făcut un enunț important pentru țară: s-a retras în favoarea Elenei Lasconi și s-a lăsat cu pupături pe cercei… Bref, feciorul generalului Ioan Geoană s-a prezentat la fel de inept cum îl știam: absolut sufffficient, omul care le știe pe toate și care a parvenit numai prin calități proprii, nu datorită lui Ion Iliescu. Se știe că Ioan Geoană era șef al Comandamentului Apărării Civile înainte de 1990 și răspundea de adăposturile secrete ale lui Nicolae Ceaușescu. El intrase în conjurație alături de Ion Iliescu, de generalul Neagoe, șeful Direcției a V-a, și de generalul Victor Athanasie Stănculescu. De aceea, când Ceaușescu a vrut să fugă prin tunelul secret de la Comitetul Central spre casă, Ioan Geoană fugise cu toate cheile, spre surprinderea președintelui de-atunci. Așa spune colonelul Dumitru Burlan, sosia lui Ceaușescu. Drept recompensă, Ion Iliescu l-a făcut pe Mirciulică ambasador la Washington, dar lui Mirciulică nu i-a plăcut clădirea ambasadei. De aceea, statul român a fost nevoit să plătească 10.000 de dolari pe lună chirie pentru un viloi unde a stat strategul de la NATO cu Mihaela dragostea mea și cu mama soacră țărănista. Când Ion Iliescu a pierdut alegerile prezidențiale în 1996, Mirciulică s-a grăbit să-i trimită, de frică, o scrisoare lui Emil Constantinescu: „Ion Iliescu este un cancer al democrației. De aceea, trebuie îndepărtat din viața publică prin orice mijloace…” La sfârșitul mandatului avortat, Țapu a publicat o carte cât un chirpici, unde a trecut și scrisoarea lui Mircea Geoană. Întrebat ce crede despre scrisoarea lui Geoană, Ion Iliescu a dat răspunsul lui antologic ca o poreclă pusă cu dangaua înroșită în foc: „Așa-i el, mai prostănac…” Aici este secretul ascensiunii Prostănacului, iar nu în meritele lui de strateg…
„Eu voi fi președintele implicat, implacabil, nu autoritar ca Băsescu și ați văzut ce a făcut…” La care, Elena Lasconi l-a plesnit scurt: „Domnul Băsescu vă bate și în lipsă!” Și a râs singură de replica ei, ca o puștoaică în recreația mare. De fapt, ea a făcut cea mai bună impresie, chiar dacă le cam bîjbîie cu statutul NATO și Articolul 5. Dacă strategul Geoană a spus că Ucraina trebuie să cedeze teritoriile cucerite de Rusia („Crimeea este pierdută, Donbasul este rusificat de doi ani…”), Elena Lasconi a afirmat răspicat că Ucraina nu trebuie să facă nicio concesie teritorială fiindcă nimeni nu garantează că Putin se va opri acolo. Au mai fost garanții și la Budapesta… Cristian Diaconescu a fost singular și conform. George Simion a făcut o figură tipică de-acum, mai ales că este ghidat la fiecare pas de „Planul Simion” pentru toate domeniile, iar Kelemen Hunor nu vrea ca Ucraina să piardă războiul, cum visează Viktor Orban și Vladimir Putin.
Așa că votați, dragilor, că aveți cu cine! Cei doi Putinei vor să ne fericească din nou fiindcă asta e singura lor strategie politică: oare cum să ne mai mintă o dată…
Lasă un răspuns