România a avut minți luminate și persoane talentate în aproape fiecare domeniu, de la știință și arte, la sport și explorare. Când unii priveau spre adâncul pământului, explorând domeniul peșterilor, alții căutau pe cer tainele stelelor și constelațiilor. Constantin Al. Pârvulescu (n. 21 iulie 1890, Ploiești – d. 2 iulie 1945, București) a fost un profesor universitar român, talentat astronom și astrofizician, dar și membru de onoare al Academiei Române ales post-mortem. A urmat cursurile Liceului teoretic „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești (1901-1909). Îşi procură o modestă lunetă şi încă din liceu efectuează primele observaţii asupra cerului, foarte riguroase, pe care le şi publică mai târziu în „Orion“, prima revistă astronomică românească. A obținut apoi titlurile de „licențiat în matematici” (1914) la Universitatea din București și a fost aviator-voluntar în grad de sublocotenent în Primul Război Mondial, contribuind decisiv, prin observaţiile sale privind spărtura frontului, la istorica biruinţă a românilor de la Mărăşeşti.
Mai apoi devine „doctor în astronomie” (1925) la Universitatea din Paris, cu teza „Sur les amas globulaires d’étoiles et leur relations dans l’espace.” După încheierea studiilor, a lucrat ca profesor de liceu la Bucureşti şi Ploieşti, apoi astronom stagiar la Observatorul Astronomic din Paris (1921-1924), fiind și conferențiar de astronomie și geodezie (1931-1940) la Universitatea din Cernăuți (nevoit să o părăsească în 1940, când a trebuit să plece, asemeni atâtor altor români, de pe teritoriul cedat Uniunii Sovietice), fiind mai apoi profesor de astronomie la Universităţile din Timişoara şi Cluj Napoca (1940-1945). În 1948, Observatorul Regal din Belgia a propus Uniunii Astronomice Internaționale ca asteroidul cu nr. 2.331, descoperit în 1936 de directorul acestui observator, E. Dalporte, să poarte numele savantului român. Acesta a fost primul asteroid care a primit numele unui român. Corpul stelar are un diametru cuprins între 11 şi 24 kilometri, face o rotaţie în jurul Soarelui o dată la 3,78 ani şi se poate apropia de Terra la 140.000.000 kilometri.
Prin cercetările și observațiile sale, Pârvulescu a adus contribuții originale deosebite asupra Căii Lactee, a structurii Universului și în domeniul astronomiei stelare. Numeroase propuneri ale astronomului Pârvulescu, printre care unificarea polului galactic în calculele de astronomie stelară, au fost adoptate de Uniunea Astronomică Internațională. „Calea Lactee, a spus Pârvulescu, este o galaxie simplă, iar galaxiile în general sunt supuse unui proces pulsatoriu…” Asemenea idei, expuse încă din deceniul al treilea al secolului al XX-lea, au deschis noi orizonturi în cercetarea Universului. Opera savantului Pârvulescu se referă la roiurile stelare, supergalactice și globulare, la determinarea orbitelor stelelor duble, la evoluția sistemului solar și a stelelor. În teza sa de doctorat, Pârvulescu a stabilit și analizat cele patru cauze care determină evoluția către faze din ce în ce mai concentrate către centru până la faza finală, când roiul de stele ajunge în așa-numitul regim permanent. El a stabilit o nouă metodă pentru determinarea paralaxei stelelor roiurilor și a tras concluzia că roiurile sunt sisteme stelare bătrâne, exterioare Căii Lactee, idee cu totul nouă și originală la acea dată. Pârvulescu a studiat roiurile de stele prin observații directe, prin studii statistice și metode analitice. El a descoperit steaua pitică albă cu nr. 1.166 din catalogul Van Maanen, cu o densitate superioară de o sută de mii de ori celei a apei. Statistic, Pârvulescu a stabilit legea luminozității și legea densității, folosite de W.M. Smart în lucrarea sa Stellar Dynamics. Metoda Pârvulescu pentru determinarea (evaluarea) densității stelare a roiurilor globulare a fost folosită de astrofizicianul Edwin P. Hubble (1889-1953; cel al cărui nume va fi purtat de primul telescop cosmic lansat pe orbită), în lucrarea acestuia intitulată Evaluation of the density function.
Decesul prematur al acestui mare om de știință român în 1945 (la vârsta de 55 de ani) a constituit o grea pierdere pentru astrofizică. Ca decorații, acesta a primit Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941). Din opera autorului, ca lucrări de referință trebuie să menționăm: Les systèmes stellaires, doubles, amas et les galaxies, în „Encyclopédie scientifique”, Paris 1931; Îndrumări generale cu 24 de hărți practice pentru cunoașterea constelațiilor în observarea fenomenelor cerești, litografia Universității din Cernăuți, 1938; Elemente de mecanică cerească, 1941; Copernic, 1943; L’amas double de Persée et les mouvements propres dans la région de cet amas, Paris, 1923; Méthode nouvelle pour calculer les orbites des étoiles doubles, 1928; Sur les pulsations des systèmes stellaires, București, 1943.
Pârvulescu este şi autorul unui curs de astronomie pentru învăţământul universitar şi al unui manual de astronomie. În timpul vieţii a fost membru al Uniunii Astronomice Internaţionale şi al societăţilor astronomice din Franţa, Italia, Belgia, Canada şi Londra. A fost decorat cu Legiunea de Onoare. „Pârvulescu” deși nu mai este printre noi, își continuă periplul ceresc ca și asteroid, lăsând în urma sa lumina studiilor și descoperirilor sale.
Lasă un răspuns