Toți pentru „unul” dar nu și totul (aceluia!) pentru toți…

Ce știu ei și nu știm noi?!… Cam despre asta este vorba, la drept vorbind, în proiectul UE de creare a unui serviciu de informații european. „Secret”, dar nu având informațiile obținute, centralizate și analizate puse, de drept, „la comun”. Nu un „intelligence” comun, nediscreționar la nivel de informații colectate, analizate și distribuite în mod egal tuturor statelor UE. Chiar dacă este clar că un astfel de egal nu ar fi totuna cu echitabil pentru toate membrele uniunii. Pentru că, și în acest caz, lucrurile ar funcționa similar altor surse și resurse esențiale ale Uniunii Europene. Cu unele state puse obligatoriu să furnizeze date, fără să crâcnească în dreptul lor de a decide singure ce poate fi „transparentizat” ori nu pentru mapa Bruxellesului, și câteva, cele „alese”, beneficiind de aceste informații la nivel de acces nelimitat și având posibilitatea (și dreptul!) de a alege ce să folosească din ceea ce le ar putea fi necesar (economic, comercial, industrial, strategic și militar). Or, la cat de „echitabilă” s-a dovedit a fi, de atâtea ori, Europa (această Europă a neEuropei) în redistribuirea resurselor, atât a celor financiare, dar și a materiilor prime și resurselor (un cerc închis, dar nu în folosul cetățenilor UE, dimpotrivă!), practic, preluate unilateral printr-un abuz de putere și o impunere „strategică”, nu este greu de imaginat cum vor sta lucrurile și în cazul informațiilor și a serviciilor de informații „paneuropene”. A întregului dintr-o adevărată cutie a Pandorei, a informaților pe care Bruxellesul le va secretiza strict după interesele clicilor (guvernamental-corporatiste) care au transformat Europa într-o feudă „new-age”, informații economice, dar, mai ales, logistic-structural-teritoriale, strânse într-un singur „cos” (ca un soi de buget european de informații), dar nu și diseminate, difuzate, distribuite echitabil tuturor membrelor.

De altfel, fără nici o ezitare, UE menționează clar motivul din spatele ideii unui serviciu de informații european chiar în fundamentarea inițiative… Faptul că unele membre furnizează deja astfel de informații către SUA, evident, unilateral, informații ce nu trec, „a priori”, și prin antecamera UE a clicii de la Bruxelles, pentru selectarea și redistribuirea lor ca utilitate și necesitate, nu pentru Europa, ci pentru grupurile de interese și camarilele bruxeleze. Pentru că, informația înseamnă putere, iar Bruxellesul vrea toată puterea! Inclusiv pe cea a informației!

Sigur, ca un motiv cu adevărat unitar de opunere din partea statelor față de modul în care ar putea fi folosit un asemenea instrument împotriva membrelor europene, îl regăsim chiar în memoria recentă a modului de manageriere pandemică, totalitar-discreționară, a vaccinurilor de către președinta UE, prin folosirea discreționară a informațiilor și a resurselor fără minime explicații (financiare, căci morale oricum nu mai era cazul, nu când vorbim despre raportarea UE la drepturile statelor membre). Și avem atâtea referiri, și nu doar pe sursele media, vizând modul ilicit în care a fost gestionat sistemul de achiziții și distribuire (vânzare) centralizată a vaccinurilor. De fapt, a împovărării statelor. Dar și a comisioanelor încasate de către cei ce s-au îngrijit să secretizeze totul, refuzând chiar și comisiilor de anchetă accesul la informații care au lezat, nu doar libertățile și resursele financiare ale cetățenilor europeni, ci sănătatea în sine… A celor vaccinați, mai afectată poate decât cea a celor nevaccinați…

Pe un asemenea schelet vrea UE să impună acest nou țarc… Colectarea, și nici măcar ca efort al unui „intelligence Service” paneuropean, ci prin obligarea statelor de a pune la dispoziția Bruxellesului aceste informații și „managerierea” lor după bunul plac. Și chiar dacă, aparent, am putea sta (încă) liniștiți, existând suficiente opreliști legislativ-constituțional ca un astfel de proiect sa devina viabil, fără grave probleme de constituționalitate, nu doar la nivelul statelor membre, ci a însăși Uniunii Europene, ca un tot (ca un tot, nu un întreg), asta nu înseamnă că proiectul nu va fi impus. Chiar daca va fi violent anticonstituțional și violator al drepturilor naționale ale statelor. Mai ales prin folosirea informațiilor după bunul plac a unor corporații, cele ce se știu a fi în spatele unor moguli discreționari ai puterii civile și militare în UE… Corporații sau state… Iar un asemenea proiect chiar va duce la sfârșitul libertății de decizie a statelor… Un sfârșit ce le urmează pe cele ale cetățenilor, la nivel individual dar și colectiv…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*