Divizia „servicii secrete” a Ucrainei sau divizia „ucraineană” a serviciilor secrete?!…

Ale Europei, ale unchiului Sam ori ale fratelui prea mare și lăbărțat prin întreaga lume, „Cain”? Sau sunt, de fapt, interese și ale acestora, individual, dar și dimpreună?… Și contează, a priori, acest „ale cui”… Ale cui pe acronime și abrevieri de cod… Căci nu pot fi ale oricui, și să nu ne pese, atâta vreme cât nu sunt, în fapt, ale membrelor Europei nici măcar cât o notă de servicii de informații ale statelor (ne)unite UE… Cele neunite, nepuse la comun, neuniformizate pe modelul ideii scutului comun de apărare, acestea neavând parte de nimic… Nici măcar de traduceri pe zona de contrainformații ale acțiunilor celorlalți… Ăia frați de-adevăratelea cu hainul lumii, „Cain”… Ori „Ucrain”?!… Sigur, se poate vorbi despre importanța, și existența chiar, a serviciilor secrete militare ale fiecăreia dintre membrele Uniunii Europene. De azi. Dar, așa cum acel „unison” militar de prevedere, protecție și eventuală acțiune nu există, nici la nivelul serviciilor de informații ale membrelor UE nu avem o structură unitară capabilă să apere, logistic și informațional, singurul lucru care ar trebui să conteze pentru noi: Europa, așa cum a fost ea cândva…

Sigur, pentru Ucraina și interesele (statale și chiar continentale) din spatele ei, lucrurile evoluează spre un maximum, nu al posibilităților, ci, deja, al fructificării acestora. Pentru că, și în momentul în care va pierde oficial războiul (pe scripte, ea, nu Europa „bruxelleză”), de fapt, va fi (dimpreună cu serviciile, statele, entitățile din spate ei, și a scârbavnicului joc cu destinele oamenilor, cu soarta lumii însăși) învingătoare… Pentru că va ajunge la un punct de infiltrare a statelor europene (și nu doar economic, ci militar și la nivel de informații logistice, strategice, esențiale ca resurse ale zilei de mâine) ce va compensa puținii kilometri pătrați pe care îi va pierde… Acele pierderi de mâine numite cedări necesare, colaterale… Ca suprafețe, ca infrastructuri și logistică economico-industrială anterăzboi „cedate”. În fapt, relocate din timpul războiului…

Și avem dimensiunea acestei penetrării informativ-executive a statelor europene prin fiecare nouă mișcare pe care Ucraina o face mutând piesele de pe tabla de șah, nu doar având de partea ei complicitatea nebunilor ce țin în mâinile lor frâiele puterii în această parte a lumii, ci manevrând chiar sforile paiațelor-pion: statele UE de azi… Mutând, cu mâinile lor, pionii…

Or, când războiul se va termina (când va veni ordinul „pe unitate”, kibuț, pentru a fi sfârșit!), Kievul nu-și va număra doar pierderile, cedările, pagubele… Ci va hașura și dimensiunea infiltrării comerciale, industriale, logistice, de la nivelul infrastructurilor și piețelor europene… Prin tot ceea ce a acaparat infiltrându-se sub statutul de victimă ce trebuia, nu-i așa?!, ajutată. Comercial – prin piețele de desfacere acaparate, industrial – prin fabricile „relocate” în Europa, inclusiv la noi, deși avea o întreagă țară neatinsă, Ucraina de vest. Și nu se va opri decât și când va fi cumva oprită… Dar de către cine și, mai ales, cum, poate aici este acea cheie a acelui a fi sau a nu fi al Europei de mâine… Și va urma procesul de intruziune prin infiltrarea sub eticheta și suportul alocat ca „victimă” și la nivelul dimensiunii de apărare a statelor europene. Nivelul militar-informativ, iar apoi reactiv…

Pas pe care îl face de acum, deschizând în Polonia un centru de recrutare militară a cetățenilor ei… fugiți. Evident, o găselniță de acoperire, prin care, cei din spatele ei, pun bazele unor viitoare comandamente militar-informative și de spionaj (și nu doar industriale ori comerciale), dar nu pentru interesele Ucrainei, nici măcar într-o alocare de uzufruct informativ, „de compensare”, pe modul lui „Cain”, ci ale comenduirilor din spatele ei. Cele ce vor stoarce, pentru alte războaie ale zilei de mâine, prin fabricile și piețele comercial-industriale, rutele și șenalele navigabile primite, preluate ori, la nevoie, acaparate, bani pentru războaiele tor mai murdare ce vor urma…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*