Mănăstirea Căldăruşani a fost construită de Matei Basarab pe o peninsulă în Balta Căldăruşanilor din Ilfov. Zidirea mănăstirii a început la 10 iulie 1638 şi s-a încheiat după doar 100 de zile, la 20 octombrie, timpul foarte scurt indicând graba ctitorului de a vedea terminată biserica, dar, mai ales, efortul depus de meşteri, realizarea arhitecturală fiind cu adevărat una dintre cele mai complexe edificate de Matei Basarab. Un detaliu important, ce aduce o valoare considerabilă mănăstirii este legat de opera pictorului Nicolae Grigorescu, care, după ucenicia de pe lângă Anton Chladek şi de pe lângă fratele său mai mare, Gheorghe, s-a aflat la Mănăstirea Căldăruşani, între anii 1854-1855, chiar înainte de a pleca să realizeze ansamblurile de la Mănăstirile Zamfira şi Agapia. Grigorescu a locuit şi a lucrat la Căldăruşani alături de unul din dascălii săi, monahul Evghenie Lazăr, tocmai în perioada în care tehnica lui s-a rafinat, prin amprenta mai sigură şi mai sugestivă. Este perioada artistică în care Grigorescu a cultivat portretul, e adevărat, cu o rară eleganţă şi rafinament, şi care a dus la crearea a zece icoane expuse astăzi în Muzeul Mănăstirii Căldăruşani.
Mănăstirea a devenit și locul de exil a lui Ghenadie Petrescu, fost mitropolit ai Ungrovlahiei, caterisit pentru dispute confesionale, în anul 1895. În urma nemulţumirii credincioşilor şi cu sprijinul lui Carol I, în anul 1896, Ghenadie este reabilitat, însă rămâne doar stareţ al Mănăstirii Căldăruşani. Își amenajează o locuința într-o clădire peste o pivniță de secol XVIII. În anul 1911, Le Corbusier în cadrul unui periplu blacanic îl vizitează pe fostul mitropolit Ghenadie Petrescu la mânăstire. Arhitectul va schița impresionat planul casei monahale, care adăpostea o întreaga colecție de portrete ale unor înalți prelați (schițele sale sunt republicate în „Revista Arhitectura-1906”, număr apărut în anul 2015). Între anii 1905-1918, în timpul stăreţiei Mitropolitului Ghenadie Petrescu, s-au realizat refacerea clădirilor mănăstireşti abandonate după secularizarea averilor mănăstireşti şi s-au pus bazele actualei colecţii a pinacotecii: chiliile de pe laturile de sud şi nord primesc un nivel nou de zidărie cu câte o galerie deschisă, cu arcade de zid semicirculare descărcate pe coloane scunde cilindrice. Galeria de la nivelul inferior avea mai puţine arcade, cu diametrele arcelor mai largi, pe stâlpi de secţiune aproape pătrată. Tot acum se construieşte trapeza cu paraclis în axul est-vest al incintei – adăpostind azi „Muzeul de icoane” -, iar la vest se reface turnul-clopotniţă.
Ghenadie Petrescu a trecut la Domnul la 31 august 1918, fiind înmormântat la Căldăruşani, lăsând mănăstirii colecţiile sale, în locuinţa sa monahală unicat, devenită prima şi singura pinacotecă (colecție mare de tablouri) românească cu caracter religios din ţară, cu portrete pictate ale unor prelaţi. Lucrările de aici sunt semnate de nume importante precum pictorul Sava Henţia, pictori iniţiaţi la Şcoala de la Căldăruşani, pictorul I. Bărbulescu etc. Alături de colecţia de pictură se regăsesc litografii, fotografii de epocă, obiecte personale ale stareţului, şi mici obiecte de mobilier. Trebuie spus că pinacoteca este o construcţie independentă din cadrul incintei a II-a a mănăstirii, formând un traseu concentric în jurul „cetăţii”, cu un aspect modern, în raport cu nucleul central al mănăstirii de factură medievală, rezultat al Regulamentelor Organice care introduceau interferenţe arhitecturale occidentale în Ţările Române. Seismul din anul 1940 aduce mai pagube ansamblului, turnul bisericii fiind dărâmat, dar refăcut apoi în anii 1941-1943, pentru ca în anul 1945, mănăstirea să fie mistuită de un incendiu de proporţii. Fără a mai trece prin enumerarea altor elemente arhitectonice remarcabile aflate la Căldăruşani, să mai amintim doar că de istoria mănăstirii este legat şi numele episcopului greco – catolic Iuliu Hossu.
Acest ansamblu va deveni monument istoric și va fi organizat într-o Pinacotecă (colecție mare de tablouri), restaurată între anii 2003-2018 și dotată cu aparatura tehnică necesară de păstrare a microclimatului și luminozității. Astfel, recepționată oficial pe 16 aprilie 2020, „Pinacoteca Mănăstirii Căldărușani” și-a deschis porțile după 17 ani de la începerea efectivă a lucrărilor de restaurare și consolidare. Puțini știu că, în anul 1911, arhitectul Le Corbusier vizita în periplul său oriental și balcanic, în mod special, actuala Pinacotecă, la data aceea fiind casa fostului Mitropolit Primat Ghenadie Petrescu.
Arh. Ruxandra Nemțeanu, aceasta notează: „Din păcate, mulți dintre participanți, azi, nu mai sunt printre noi. Să ne gândim câteva clipe la ei și în vremurile acestea de grele încercări. Arhitectură: Șef proiect complex: arh. Ruxandra Nemțeanu, arh. Cristina Miclea, arh. Corina Țuțuianu, arh. Diana Doican-Slăvescu, arh. Irina Nemțeanu. Structuri: expert tehnic, ing. Laurențiu-Tudor Spoială, ing. Șerban Median. Instalații: ing. Ionescu Cristian, ing. Cătălin Eftode, ing. Ion Mareș, ing.Neacșu E. Studiu istoric: arhg. Sergiu și Raluca Iosipescu. Studii: chim. Mariana Prună. Antreprenor General: Aedificia Carpați SA – dir. Petre Badea, șef șantier: Tania Preda. Finalizare finisaje 2018: prin Arhiepiscopia Bucureștilor, echipa „Arcada”. INP: Diriginți: arh. Pavel Popescu (2003-2006), ing. Simona Tacu (2006-2012), ing. Dan Trandafir (2012-2020). Investitori: Ministerul Culturii, prin Institutul Național al Patrimoniului-INP, ISC-Inspecția în Construcții (2010-2012), Patriarhia Română și Arhiepiscopia Bucureștilor, prin Sectorul Monumente și Construcții Bisericești, Mănăstirea Căldărușani – Părintele Stareț Laurentie. Fotografii: Serioja Bocsok. Dacă am omis pe cineva, să mă ierte!”…
Lasă un răspuns