Am ajuns în acest an și pe cărările încărcate de turiști ale județului Suceava, putând să vizitez parte din multele obiective turistice ale Moldovei ștefanine. În cărțile de istorie de care am avut parte, un loc deosebit îl aveau legendele, care țeseau câmpuri imaginare la limita realității. Personajele istorice deveneau astfel fabuloase, uriașe. Nici nu puteam să îmi imaginez un mare domnitor ca Ștefan cel Mare, care să nu își consulte la nevoie „oracolul”, pe vestitul Daniil Sihastrul. La fel, marele domnitor Mihai Viteazul mergea la sihaștrii aflați în bisericuța de piatră de la Negru Vodă – Cetățuia. Posibilitatea de a putea vizita chilia lui Daniil Sihastru, aflată pe malul pârâului Voroneț, săpată cu dalta sub stânca numită „a Șoimului” mi s-a părut o șansă de neratat, chiar dacă începuse o ploaie de vară destul de „agresivă”. Prietenii – familiile Ludovic și Costiniuc – m-au încurajat să trec prin ploaie, spunându-mi că nu este nimeni la chilie. Daniela, soția mea, m-a însoțit pe drumul spre locație. Am alergat puțin și m-am „așezat” la poză, așa, ca să se vadă și chilia din pintenul de stâncă. Soția mi-a spus că ar trebui să urmez scara din dreapta, care urca mai sus, să iasă o fotografie mai reușită. Am urcat, dar ploaia mă udase bine. Atunci m-am rugat ca să se oprească ploaia, măcar câteva clipe. Și ploaia s-a oprit…Poate atâta a fost! Am urcat și pe scara de lemn ce m-a făcut să ajung pe o mică platformă și am pus mâna pe clanța ușii de la chilie. Atunci o voce firavă mi-a spus: „Intră! Nu mai sta în ploaie!” Am înmărmurit. Știam că nu este nimeni în chilie… Inima a început să bată mai des și mai tare. Am deschis ușor ușa, iar într-un colț al spațiului întunecat se afla un călugăr ce citea dintr-o carte groasă la lumina unei lumânări mici (un muc). Am chemat-o și pe Dani și l-am întrebat pe călugăr ce este cu el acolo. Ne-a spus că s-a adăpostit și el de ploaie. Am fotografiat spațiul încărcat de spiritualitate în care s-a nevoit marele nostru Daniil și am pornit mai departe în călătoria noastră prin județul Suceava. Întâmplarea cu călugărul a rămas de pomină printre prietenii noștri, dar a fost și ca o chemare către cele spirituale, în comparație cu cele lumești și civilizatoare.
Daniil Sihastrul s-a născut undeva la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți, primind la botez numele Dumitru. La vârsta de 16 ani, a fost călugărit cu numele David la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Rădăuți. A fost un pustnic ortodox român, duhovnic renumit, sfetnic al domnitorului Ștefan cel Mare (domnie 1457-1504) și egumen al Mănăstirii Voroneț. După un timp, s-a retras la Mănăstirea „Sfântul Laurențiu” de lângă satul Vicovu de Sus.
Simțind nevoia de mai multă liniște, a îmbrăcat schima cea mare, primind numele de schimnic de Daniil și s-a retras într-o zonă împădurită și greu accesibilă de pe valea pârâului Vițău în apropierea actualei localități Putna. Acolo a găsit o stâncă în care a dăltuit un paraclis. Se mai văd și azi pronaosul, naosul și altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie. Aici a venit Ștefan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al II-lea, la Reușeni, pustnicul Daniil proorocind că în curând va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a și întâmplat în anul 1457. Tot la îndemnul lui Daniil Sihastrul, Ștefan cel Mare construiește Mănăstirea Putna în anul 1466. După sfințirea, în 1470, a acestui lăcaș, se retrage la Voroneț, pe malul pârâului Voroneț, sub stânca Șoimului, unde își continuă viața monahală. La Voroneț îl vizitează din nou Ștefan cel Mare, după înfrângerea de la Războieni din 1476, cerându-i sfatul. Daniil Sihastrul l-a sfătuit să continue luptele cu turcii, prevăzând că va birui, ceea ce s-a și întâmplat. În amintirea acestei victorii, în anul 1488 domnitorul a construit Mănăstirea Voroneț. După sfințirea mănăstirii, Daniil se mută de la chilie în mănăstire. Aici își petrece ultima parte a vieții, fiind ales ca egumen al mănăstirii. A decedat în anul 1496 și a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Voroneț.
Pe piatra de mormânt care s-a făcut la dorința lui Ștefan cel Mare stă scris: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”. Daniil Sihastrul a fost la originea unei mișcări isihaste în nordul Moldovei, având mulți ucenici în pădurile din preajma Voronețului, precum și la schiturile și mănăstirile din zonă. El l-a încurajat pe Ștefan cel Mare să lupte pentru apărarea creștinătății și să construiască lăcașuri sfinte. A fost considerat sfânt încă din timpul vieții, vindecând pe cei bolnavi, alungând demonii și alinând suferințele. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania şi la Sfântul Munte, de unde veneau credincioşi să i se închine şi toţi îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni”. Râvna credincioşilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneţ, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormânt moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul şi să le aşeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuşi mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în „Vieţile Sfinţilor”, scrise şi tipărite de el la Iaşi în anii 1682-1686. În anul 1749, egumenul Mănăstirii Voroneţ, anume Ghedeon, a dat Mănăstirii Putna o părticică din moaștele Sfântului Daniil (o parte din claviculă, asemănătoare degetului arătător) ferecată în argint, și împodobită cu unsprezece mărgăritare, unde se păstrează până astăzi. Moaştele poartă inscripţia: „Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voroneţ, cu toată cheltuiala mea, în anul 1749, decembrie 4”. În anul 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupaţia Austriei, moaştele Sfântului Daniil Sihastrul au fost aşezate din nou în mormântul său, unde se păstrează până astăzi.
În anul mântuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat, în mod solemn, mai mulţi sfinţi din România, printre care şi pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie. Moaștele Sfântului Daniil se odihnesc în biserica mănăstirii Voroneț, în pronaos, spre dreapta, lângă analoghionul pe care se afla icoana sa. Deasupra mormântului este așezată o lespede de gresie, mai înaltă ca pardoseala bisericii, care e din vremea lui Ștefan cel Mare. Un mare prooroc și sfânt, Daniil Sihastru își are locul său în cărțile de religie, dar și în cărțile de istorie, fiind un mare patriot, devotat cauzei naționale. Prin rugăciunile sale fierbinți, prin grija sa permanentă pentru poporul său și țara sa, și-a primit dreptul de a fi așezat în galeria de seamă a personalităților românești.
Lasă un răspuns