Aici în România, arma se ridică glorioasă o armă spre cer: Monumentul „Semn Dacic” („Sabia Dacică” – „Falx Dacica”), creaţie a sculptorului Nicolae Adam. Sabia reprezintă cea mai redutabilă armă de luptă a strămoşilor noştri. Monumentul anunţă cumva intrarea în Orăştie (jud. Hunedoara), pe colina „Hula Turdașului”, fiind amplasat pe partea dreaptă, în sensul de mers al DN 7 dinspre Simeria spre Orăştie, simbolizând totodată poarta de intrare în inima civilizaţiei dacice din Munţii Orăştiei. Semnul dacic a fost dezvelit în vara anului 2007, cu ocazia comemorării celor 1900 de ani de la moartea regelui Decebal. Monumentul este realizat din bronz și alamă, are o înălțime de 3,5m, iar vârful falxului este orientat direct spre Roma. Soclul este din armătură cu fier beton, are o înălțime de 2,5m și are înscripționat pe el „În memoria lui Decebalus”.
Această armă era răspândită acum 2000 de ani în toate ţinuturile geto-dacilor, fiind „exportată” şi în lumea celto-germană şi sarmatică. Avea lama lungă şi îngustă, ascuţită pe partea concavă şi prevăzută cu un mâner de lemn sau de os, pentru ambele mâini, foarte potrivită pentru tăiere şi spintecare şi mai puţin pentru împungere. Unele exemplare descoperite prezintă şanţuri de scurgere a sângelui şi încrustaţii pe lamă. Varianta mai scurtă se numea Sica (în limba dacă) și era folosită cu o singură mână, iar cea lungă (cu o lungime medie între 0,60 cm și 1 m) se numea Falx (în limba latină) și era folosită cu două mâini. Falxul era curbat înspre treimea anterioară ceea ce o făcea deosebit de eficace împotriva ligamentelor picioarelor inamicilor (ce erau „cosite” de lamă). Falxul în sine este o armă înspăimîntătoare: lama curbată asemenea unui cosor aşezată la capătul unui mâner de lemn (sau os) se dovedea a fi o armă mortală în mâinile unui luptător bun şi toate populaţiile care înconjurau ţara dacilor au învăţat să se teamă de ea. Acţiunea de tăiere se făcea printr-o mişcare de lovire şi tragere. Tăierea era amplificată de folosirea ambelor mâini. Când era folosit cum trebuie, putea tăia cu uşurinţă un membru uman sau putea să decapiteze un adversar. De asemenea, datorită ciocului care rezulta din curbură şi a mânerului lung putea pătrunde prin coifuri şi armuri, provocând răni grave în cazul loviturilor la cap.
Falxul era o armă grea, mânuită cu ambele braţe. În unele reprezentări pare sa fie o lamă asemănătoare unei coase ataşată la capătul unui mâner rezistent de lemn sau alt material, iar în altele pare mai degrabă asemănătoare unei săbii, luând o formă uşor curbată. Faptul că putea cauza răni grave sau amputări, a generat atâta teamă în rândul soldaţilor romani încît un grup special de legionari purtau armuri la braţe (armură de braț drept în special) şi picioare (cnemide pentru gambe) şi erau oponenţi ai luptătorilor cu falxul. În urma tot mai deselor întâlniri ale romanilor cu mânuitorii de Falx, armurierii romani au adăugat două benzi transversale de metal pe coifurile soldaţilor așezate în cruce pentru a putea rezista loviturilor năucitoare. Pe monumentul de la Adamclisi luptătorii geți au, pe lângă armele încovoiate grele de două mâini și arme tip „naginata” (arma japoneză apărută în evul mediu). Acestea au lamele metalice încovoiate mai scurte, dar sunt „montate” pe cozi de lemn mai lungi, fiind foarte bune ajutoare în luptă, putând să tragă cavalerii de pe cai, precum halebardele de mai târziu.
În lucrarea lui C. Bruce intitulată „Lapidarium septentrionale (…)” 26 partie, 1871, la pagina 195, întâlnim imaginea unui monument antic roman din Marea Britanie (Britania a fost şi o provincie romană). Pe monument se află un text, în stânga lui o ramură de palmier, iar în dreapta o sabie curbată la vârf, de origine misterioasă. Însă, dacă observăm mai de aproape această sabie, ea ne aminteşte, prin curbura ei, de cele de pe Coloana lui Traian, unde un dac se luptă cu un soldat roman, ţinând în mână o sabie ridicată în sus, gata pentru a lovi. Însă această sabie este încovoiată spre vârf. Tot pe acelaşi monument, se poate observa stând rănit şi îngenunchiat un alt dac, care în mâna dreaptă mai agită o sabie asemănătoare cu cea de pe monumentul din Marea Britanie, lama fiind pe o porţiune dreaptă, ea curbându-se numai spre vârf. Se mai găseşte o sabie asemănătoare şi pe monumentul de la Adamclisi. Dacă ipoteza e adevărată, ce caută o sabie pe un monument roman din Marea Britanie? Inscripţia trebuie să fie pusă în legătură cu efectuarea unei lucrări, înfaptuită pe când legat al provinciei era Modius Iulius, de către cohorta I Aelia Dacorum, al cărei comandant era tribunul M. Cl. Menander. Această cohortă făcea parte din trupele auxiliare recrutate în Dacia. Cunoscând toate acestea, putem acum să ne explicăm prezenţa sabiei dacice pe monumentul roman din Marea Britanie: pe un monument pus de cohortă, figurează şi arma oficială a acestui corp, sabia curbă dacică. Sabia sculptată pe acest monument din Anglia ne confirmă faptul că trupele auxiliare din armata romană luptau cu armele lor naţionale. Iar trupele auxiliare de daci din armata romană de pe la mijlocul secolului al II-lea (când pare că datează monumentul) se pare că erau consistente. Posibil să descoperim aceste arme și pe Arcul de Triumf al lui Galeriu din Salonic (Grecia), unde apare armata dacă cu stegarii draconari în prim plan. Falx dacica a fost o armă redutabilă, cu care a luptat vitejii noștri strămoși. Pentru o ușurință a atacului, purtătorii de falx intrau în luptă cu bustul gol, având cu ei doar cu credința în zeul lor, nemuritorul Zamolxe. (G.V.G.)
Lasă un răspuns