Viiturile din județul Galați și Vaslui au lăsat în urmă morți, sinistrați și pagube uriașe în agricultură după o secetă cruntă. Ciclonul Boris a readus astfel în atenție importanța finalizării barajului de pământ de la Suhurlui. Coșmarul începuse și Marceluș Ciolacu a spus că nu a fost informat că vine Boris. Până și eu știam, dar el îl aștepta pe Vladimir… Prezent prin localitățile afectate de inundații, Mircea Fechet (sau Fekete), ministrul Mediului, a propus Guvernului reluarea lucrărilor pentru terminarea lucrărilor. El a afirmat că au căzut 200 de milioane de metri cubi de apă, iar această cantitate ar fi fost reținută în acumularea de la Suhurlui (Suhul, adică pârâul sec), fără să mai pună în pericol localitățile din aval. Bazinul ar fi putut iriga 76.000 de hectare, cea mai mare suprafață din țară. „Avem nevoie în continuare de investiții, în județul Galați în luna decembrie terminăm o investiție de 30 de milioane de euro, acumulare hidrotehnică cu rol și de atenuare a viiturilor, pe râul Tecucel, în vecinătatea municipiului Tecuci”, spune M. Fechet. Unde să mai îmcapă și barajul de la Suhurlui? Construcția barajului de la Suhurlui a început în 1975 și a costat un miliard de dolari, spun specialiștii de la ANIF, care preferă anonimatul. Apa era adunată din toate pâraiele, dar cea mai multă trebuia să fie pompată din Dunăre din șuvoaiele de primăvară. Apa ar fi produs energie electrică și ar fi udat pământurile din aval. Nu ar fi fost rău. A fost escavat un deal (50 de milioane de metri cubi de pământ). Lacul avea să aibă o suprafață de 1.000 de hectare, cu adâncimea de 50 de metri. Lucrau aici peste 1.000 de utilaje, 6.000 de muncitori, alături de câteva sute de militari şi peste 1.000 de deţinuţi. Lucrările s-au efectuat în proporție de 75 la sută. În 1992, barajul avea termen de dare în folosință.
Însă, în 1990, hidrologul Ion Iliescu și premierul Petre Roman au oprit șantierul. Din aversiune. Șantierul era „prea faraonic” și „mormanul de fiare vechi” trebuia să dispară. Și a dispărut: s-au furat toate utilajele, toate locomotivele și vagoanele, toate conductele, șinele de cale ferată, pe care s-a cărat un deal întreg. În 2007, Banca Mondială anunța că va finanța un studiu de fezabilitate pentru barajul Suhurlui și a semnat cu ministrul Dan Motreanu un acord în acest sens. Era o dovadă că acest proiect rămâne viabil. În program se aflau reabilitarea sistemelor de irigaţii de pe Terasa Tecuci-Nicoreşti (10.000 ha) şi Sadova-Corabia (40.000 ha), dar şi elaborarea până la sfârşitul lui 2007 a studiilor de fezabilitate pentru alte cinci sisteme de irigaţii, Terasa Covurlui, cu cele 60.000 ha ce urmau să fie irigate din lacul de la Barajul Suhurlui, precum şi sistemele de la Terasa Viziru, Terasa Brăilei şi alte două zone din Banat. Lupta pentru putere și schimbarea guvernelor au năruit orice program.
Încă din 2013, când localitatea Suhurlui a fost distrusă de altă viitură, s-a pus problema continuării lucrărilor de finalizare a barajului de la Suhurlui. Ovidiu Gabor, directorul adjunct al Administraţiei Naţionale Apele Române, a explicat atunci, în şedinţa Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, la care a participat şi ministrul Radu Stroe, că Slobozia Conachi a fost inundată din cauza unei viituri cu trei vârfuri, râul Suhu ieşind, astfel, din matcă şi inundând zona Slobozia Conachi-Pechea-Izvoarele. Cu toate acestea, şeful Administraţiei Naţionale Apele Române a afirmat că dacă acumularea de la Suhurlui ar fi fost funcţională, s-ar fi putut evita inundarea localităţii. Ministrul Radu Stroe era secretar general al Guvernului Tăriceanu pe-atunci. El a afirmat că o soluţie pentru viitor ar fi continuarea proiectului de la Suhurlui. Acum, Mircea Fechet reîncălzește aceeași ciorbă uitată, dar va trece și această campanie electorală, și alți oameni vor muri, și alte câmpuri vor fi pârjolite de secete…
Lasă un răspuns