Ce lucru minunat, cu adevărat binecuvântat, poate fi mai presus de faptul de a avea norocul de a închega în aceste rânduri munca apărătoarei memoriei înaintașilor și a consemnării rugilor contemporanilor, Mariana Răbâncă, autoarea antologiei de față, chiar pe Sfântul Munte Athos?!… Locul unde, ca pe o scenă a Domnului, cu munți, mare și oameni, se așază cu adevărat potrivit cuvintele marelui Shakespeare ce ne șoptea despre felul în care „Omul şi muntele se aseamănă, dar, cu deosebirea că, prin munții săi, pământul încearcă să se ridice la cer, pe când, prin oameni, cerul coboară pe pământ”. Or, prin Sfântul Munte Athos, pământul se înalță spre a slăvi Cerul prin rugi, iar Înaltul coboară spre oameni prin tainice semne, trăiri și, celor binecuvântați a vedea, prin înfățișări… Aici s-a legat dară așternerea cuvântului de încheiere al cărții, într-un loc în care darul și harul se substituie atât de fermecat. Un loc în care am pășit dimpreună cu manuscrisul cuprinzând jertfelnicia atâtor ostași ai condeiului ce și-au închinat viața Domnului Nostru Iisus Hristos și Maicii Domnului, mântuindu-se pe sine și mântuindu-ne pe noi… Prin ani… Prin veacuri de vom avea grijă a ne proteja Sfânta Credință Ortodoxă. Căci, deși sunt vremuri potrivnice nouă, asta nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm striviți. Ori să ne strivim chiar singuri în uitare… Chiar de am fost abandonați de mulți dintre semenii noștri, pe care îi credeam, nu doar semeni în trăiri spirituale, de motivare și așezare pe răbojul vieții a valorilor și reperelor spirituale, ci frați gata de jertfă întru’ credință…
Am pășit dară pe Sfântul Munte cu volumul-manuscris al atâtor jertfiți pe altarul vieții, credinței, mântuirii… Am mers cu pagini de scrieri ce puteau fi lesne pomelnice de jertfelnicie ale martirilor noștri în sfintele lăcașuri ale muntelui… Mergând spre a duce binecuvântarea faptelor lor ca încredere că nici un efort, nici un sacrificiu nu va fi fost în zadar… Dar și spre a da în egală măsură binecuvântarea jertfelniciei lor către Sfântul Munte… Locul în care scrierile lor capătă parcă înviere prin fiecare pustnic, prin fiecare călugăr, prin fiecare sfânt părinte întâlnit…
De aceea, ca o simțire a trăirii prin ei, versurile cuprinse în carte s-au rostit, din rostuirea și șoptirea minții, în sfintele lăcașuri aidoma unor rugi… Ce însoțeau mesajul nostru, al muritorilor trăind prin gândurile înaintașilor, sfințenia imnurilor și rugilor lor…
Sfințenia martirilor potrivindu-se cu măreția munților… Pentru că ei sunt cei despre care putem spune că sunt aidoma munților… Muntelui… Sfântului Munte Athos… Ei pot fi așezați unul lângă altul fără teamă de a se umbri faptele lor ori măreția muntelui. Căci, prin veacuri, ei poartă, prin cuvintele așternute în grele condiții, iertarea noastră precum Sfântul Munte Athos poartă și va purta, prin rugile pustnicilor, călugărilor și Sfinților Părinți, îndreptarea noastră.
Și nu este nevoie a avea traduceri ale cinstitelor lor versuri de închinare pentru a fi făcute înțelese… Pentru că, prin vârful Athon și Muntele Athos, ne ascultă însăși Maica Domnului și Domnul nostru Iisus Hristos. Acolo gândurile de curățenie sunt închinări ale noastre și prin scrierile înaintașilor, prin jertfele și martiriul lor pe care le ducem în gând în Sfintele Lăcașuri spre veșnică pomenire, prin pomelnicele ce se desprind din și prin fiecare mijlocitor al condeiului, prin versurile lor.
Ale înaintașilor dar și cele ale trăirilor de mai târziu, de acum…
Această vrednică antologie rânduită prin aleasa binecuvântare dată de Părintele Galaction, episcopul Alexandriei și Teleormanului, este ea însăși o rugă a fiecăruia dintre noi. Și o altă carte de scrieri religioase alese pe care fiecare trebuie să o avem rânduită în casă, lângă altarele de suflet. Pentru că, deși sunt vremuri grele, nu acestea sunt cu adevărat cele de încercare. Acelea încă nu au sosit. Încleștarea nu este încă aici… Dar va urma, când ironia, sfidarea, batjocura, încrâncenarea de acum, se vor fi transformat în prigoană și alungare… Și când sfintele cărți vor fi mai întâi tot mai greu de găsit, apoi de păstrat, de tăinuit în alți pereți, ai altor ani, secole, vremuri de grele încercări ale creștinului. Pentru că adevărații demoni nu au ieșit încă… Ei și-au trimis, prin risipirea, înstrăinarea, rătăcirea și pierderea sufletelor unora, doar rândașii…
Dar nevrednicii vor fi învinși și mistuiți spre neaducere aminte fie și doar prin prezența noastră. Prin faptul că, fie și împuținați, dar nu risipiți, de năvălirile împotriva noastră, vom mai fi destui. Și vom putea trece prin aceste vremuri de grele încercări și cu ajutorul unor asemenea epistolii de rugă. Ce ne vor ține vii nu doar amintirea și respectul față de înaintași, dar însăși flacăra credinței din noi. Iar când celelalte cărți vor fi interzise, când însăși Sfânta Carte va fi smulsă din mâna omului de cei ce vor încerca a ne cotropi credința, vom avea locul nostru, filele noastre de încredințare întru’ nepierderea, nerisipirea și nelepădarea de speranță și încredere.
* Cuvântul cel Necuprins, Antologie de poezie religioasă de Mariana Răbâncă, Ed. Cartea Ortodoxă, 2024
Lasă un răspuns