Vecinătatea Ilfovului cu Bucureștiul nu putea să nu creeze în timp „alianțe”, iar familiile boierești ilfovene nu puteau să nu caute a se afla la conducerea Țării Românești. Meșteșugurile și bogăția pământului făcea ca boierii ilfoveni să fie înstăriți, iar orășenii să caute această bogăție. Înrudirea necesară se făcea pe diferite căi, în special prin căsătorie. Printre cercetările mele, am aflat că Antonie Vodă din Popești de Ilofv (n. ? – d. februarie 1672) a fost un domnitor al Țării Românești în perioada martie 1669 – martie 1672. El însuși din păturile boierești, fiu al lui Mihai Grecul, comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul, a fost pus pe tron de către familia boierească a Cantacuzinilor. Mihai Grecul (tatăl său) era fratele ibovnicei lui Mihai, Tudora. Rolul său politic era redus la acela de simplă marionetă, aflată sub tutela acestora. Inițial boierii Cantacuzini îl susținuseră pe Radu Leon, dar acesta s-a întors împotriva lor, în 1668. Cronica partidei rivale a Bălenilor precizează – dacă este să i se acorde crezare – că domnitorul era constrâns să-și întregească rația zilnică de mâncare și băutură, fixată de boierii Cantacuzini. Totuși, de la Antonie Vodă ne-a rămas biserica mănăstirii Turnu din Târgșor (azi aflată în „Rezervația Arheologică Târgșoru Vechi”, jud. Prahova), pe care el a reconstruit-o pe ruinele unei mai vechi biserici, ctitorie a lui Vlad Țepeș.
La 10 mai 1669 domnitorul Țării Românești Antonie-Vodă din Popești (1669-1672), înțelegând nevoia unei case de învățătură la Câmpulung, a înființat aici prima școală din Țara Românească pentru copiii orășenilor și ai țăranilor din comunele învecinate. Antonie Vodă a fost dat jos de pe tron din ordinul Marelui Vizir Köprülü Fazıl Ahmed, convins cu bani să îl întoarcă pe tron pe Grigore I Ghica, rivalul Cantacuzinilor. Acesta și-a reluat domnia la 20 martie 1672. Fata lui Antonie Vodă, Maria (Marica; n. cca. 1661 – d. decembrie 1729), a fost soția lui Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești. S-a căsătorit în 1674 cu marele dregător Constantin, unul dintre cei mai influenți boieri din țară, rudă cu marile familii Brâncoveanu și Cantacuzino, care din anul 1688 a urcat pe tron. Au avut împreună 11 copii: șapte fete (Stanca: 1676, Maria: 1678, Ilinca: 1682, Safta: 1686, Ancuța: 1691, Bălașa: 1693, Smaranda: 1696) și patru băieți (Constantin: 1683, Ștefan: 1685, Radu: 1690, Matei: 1698). A trăit coșmarul martiriului, când soțul său Constantin Brâncoveanu, împreună cu fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei – și cu ginerele său, visternicul Ianache Văcărescu, au fost executați prin decapitare la Istanbul, trăind una din cele mai cumplite tragedii pe care le-a cunoscut istoria României.
Popești-Leordeni este cunoscută drept locul unei vechi comunități de bulgari catolici. Localitatea Popești apare pentru prima dată în documente încă din anul 1532, când se face pomenire de moartea lui Vlad Vodă, înecat în apele Dâmboviței. În anul 1632, când Sofica, fiica vornicului Stoica din Sintești, s-a căsătorit cu boierul Gheorghe Caridi, aceasta a primit în dar jumătate din satul Popești, cealaltă jumătate cumpărând-o mai pe urmă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al orașului erau organizate comunele Popești-Conduratu și Leurdeni, în plasa Dâmbovița a județului Ilfov. Comuna Popești-Conduratu era formată din două sate, Popești-Români și Popești-Pavlicheni, cu 810 locuitori, în majoritate bulgari romano-catolici, care trăiau în 154 de case. În comună funcționau o școală mixtă, o biserică ortodoxă și una catolică. Comuna Leurdeni era formată din satele Leurdeni-Români și Leurdeni-Sârbi, având 496 de locuitori. În comună funcționau o mașină de treierat cu aburi, o școală mixtă cu opt elevi (din care trei fete) și o biserică. În anul 1873, cele două comune au fost unite sub numele de Popești-Leurdeni, iar în 1925 comuna făcea parte din plasa Pantelimon a aceluiași județ, fiind compusă din satele Popești-Pavlicheni (reședința), Popești-Români, Leurdeni și cătunul Cula, având o populație de 2100 de locuitori.
În 1950, comuna Popești-Leordeni a fost arondată raionului N. Bălcescu din orașul republican București, iar în 1968, a devenit comună suburbană a municipiului București, toate satele ei fiind contopite într-unul singur. În 1981, a trecut la Sectorul Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Popești-Leordeni se ridică la 21.895 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 15.115 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români. În oraș se găsesc patru școli, șapte grădinițe dintre care trei particulare, o circă financiară (în localul Primăriei), un dispensar deservit de 6 medici și 2 stomatologi, două farmacii, policlinica „Medica-Popești”, un cămin de bătrâni (patronat de Institutul „Sf. Maria”), un cămin de copii orfani (patronat de fundația F.A.R.A.), biserici ortodoxe și catolice, și multe altele. Orașul este format din trei sate (cartiere), a căror toponimie se regăsește în numele boierilor care au trăit prin aceste locuri cu secole în urmă: Popești-Conduratu sau Pavlicheni, Popești-Români și Leordeni. Orașul Popești-Leordeni are ca patroană și ocrotitoare pe Sf. Fecioară Maria, hram purtat și de principala biserică romano-catolică din oraș, iar în fiecare an, pe data de 8 septembrie (sărbătoarea Nașterii Sfintei Fecioare Maria) toți locuitorii țin sărbătoarea deosebit. Opt obiective din orașul Popești-Leordeni sunt incluse în Lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice (între care ruinele conacului Costaforu), iar două ca monumente de arhitectură — ansamblul fostului conac Manu, datând din secolele al XVII-lea–al XIX-lea, cu pivnițele boltite și biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni, cu hramul „Sfânta Alexandrina” și „Sfântul Ierarh Nicolae” din cartierul Popești-Români (construită în anul 1676). Când mai treceți prin Popești să știți că această localitatea a dat un domnitor Țării Românești, pe Antonie, tatăl Maricăi Brâncoveanu, cel care a înființat la Câmpulung prima școală din Țara Românească pentru copiii orășenilor și ai țăranilor din comunele învecinate.
Lasă un răspuns