Dacă a mers o dată, și am stat resemnați cu frunțile în „crotalul” aparatelor digitale, nu de luat temperatura, pentru a primi biletele de acces la propriile vieți, activități, putințe, pentru că nu acesta era scopul, ci de asomare a oricărei reacții, va funcționa, nu doar încă o dată, ci de fiecare dată!… Și tot mai eficient!… Cu tot mai puțini rebeli lepădându-se de măști, botnițe, lese și orice altfel de strunele de umilire și umilință, de strivire a reacțiilor, crâcnirii, împotrivirilor, nu doar fizice, de stradă, ci individuale, de reacție a rațiunii, stând tot mai neclintiți, precum niște fantoșe de stană de piatră, în frontul masei majoritar aliniate, cu toții tot mai puțini „descurcăreți” în deja labirintul unui cerc digital vicios… În care, împinși prin forțarea regulilor, normelor și cutumelor către sistem, pe de o parte, esențială poate, dar și captivi din propria noastră lipsă de reacție, decisivă, cetățenii nu vor mai avea nici repere, nici valori în afara celor decise de către sistem ca fiind potrivite, aliniate regulilor lor din cutia digitală de strivire a libertăților cu deja măsura unei lese strânse invers proporțional cu disponibilitatea de colaborare cu sistemul. Fără întrebări, fără idei, fără propuneri, fără solicitări… Fără o minimă contrareacție, nici prin creație, nici prin imaginație… Căci, acestea pot duce la eliberarea demnității, nu?!… Și nu vor mai fi nici măcar palide forme de răzvrătire… Nici sub forma manifestărilor colective (de cândva, din ceasurile astrale), dar nici măcar între proprii pereți ai confruntări cu sinele, care, pe ici-colo, poate, va mai geme stins a repulsie față de sistem. Nu va mai fi nimic… Pentru a nu mai avea nici măcar o șoptire… Și nu una anti-sistem, ci în esență nici o șoptire ce va fi a priori semn de nesupunere… Și nici urme de tăcute răzvrătiri, pentru că masele amorfe nu se mai ridică din neputință și nepăsarea nici măcar trântite cu de-a sila din ceaunul unei mămăligi nefierte…
Am avut un „crotal” sanitar și ne-am supus ca vitele… Va urma cel de igienizare financiar fiscală… Nu de supunere, pentru că deja masele mărșăluiesc după cum le impune sistemul, ci pentru confiscarea fiecărui mărunțiș care, nu peste mulți ani, va fi mai valoros poate decât averile pe care le am avut cândva dar nu am știut a le prețui și proteja… Nici măcar pentru cei ce ne vor urma… Iar crotalul digital (de acum înainte în sine al asumării dreptului la subzistentă, al minimei mimării a viețuirii raționale) va fi impus, nu doar ca o măsură de verificare și apreciere a gradului de supunere, ci de dirijare și impunere a însăși modului de manifestare al existenței, dar nu ca drept fundamental, ci de simplă ființare ca viu biologic (primar), pentru că acela al rațiunii se va fi stins de mult…
În primul țarc al asomării rațiunii am devenit niște linii abstracte, citite, verificate, de către argații și cățeii analfabeți (și nu doar funcțional) ai sistemului. Cei ce puteau să dispară dacă sistemul claca sub revolta maselor. Pentru că, toți cei ce puși să ne controleze atunci, puteau fi transformați oricând în țapii ispășitori (inclusiv penali) ai sistemului. Nu a fost nevoie. Iar acum „acarii” de atunci vor deveni noi corifei împăunați de către sistem cu noi atribuții și… abilități… Pentru că sistemul va apela tot la analfabeți, la analfabeții funcționali și țopârlani… Și va acționa împotriva viului rațiunii tot prin tăcerea noastră…
Atunci am fost imprimați cu zăbrele codurilor de bare… Acum vom deveni tot numere, dar și mai depersonalizate… Vom deveni cifre de coduri fiscale… Iar lumea noastră se va împărți, nu între „a avea”, „a acumula”, „a putea”, nici măcar, ci între a fi util ori nu sistemului… Vom fi logați sistemului prin pașapoarte digitale, numere de cod fiscal pe cap plecat de vită bipedă supusă… Și nu, nu pentru a vedea Fiscul ce trăznăi sexuale și sexiste cumpărăm… Și nici pentru cine… Pentru că astfel de dosare, carne de șantaj cândva, sunt depășite ca utilitate… Ci pentru a ne împărți între cei ce pot plăti (oricum, și ei cu drepturi limitate de manifestare între barierele sistemului) și cei ce nu mai au nimic și pot fi dară excluși… Uciși social, uciși financiar, înfometați prin restricționarea dreptului de a mai cumpăra ceva înainte de a fi dat sistemului tot… Poate chiar și ultima lor suflare…
Aici vor a ne duce guvernanții, și politicieni de camarilă, prin măsurile lor aberante. Prin brațul poliției fiscale… Prin restrângerea dreptului oricăruia dintre noi de a mai putea plăti „cash”, fie și pentru o minimă datorie la stat… Practic, încătușarea noastră, căci amprentarea în masă s-a făcut în primul țarc, cel sanitar, zăvoriți dară, cât de curând, cu un cod de identificare fiscal, oricând transformabil în adevărul cod de bare al temnițelor noastre… Ironic, asumat de către fiecare dintre noi…
Lasă un răspuns