Localitatea Brazi de lângă Ploiești, din Prahova, şi-a căpătat în timp titulatura de cea mai bogată şi prosperă zonă. Şi continuă să îşi păstreze titlul. Ceea ce înainte era un câmp cât vedeai cu ochii, s-a transformat acum într-un proiect care atrage sute de curioşi zilnic. „Toată suprafaţa care e la momentul actual în această locaţie se cifrează la un număr de 12,5 hectare, în care sunt locuri de joacă pentru copii, sunt locuri de relaxare pentru persoanele vârstnice, sunt anumite fântâni.”, spune Radu Leonaș, primarul din Brazi. Atracţia principală este lacul întins pe două hectare, în mijlocul căruia este amplasată o scenă pentru evenimente. Iar spre bucuria locuitorilor, bărcile şi hidrobicicletele nu lipsesc. Conacul Nicolau și noul parc sunt situate în localitatea Brazii de Sus, comuna Brazi – una din cele mai bogate din județ, la doar 300 metri distanță de primăria așezării. Distanța până în centrul municipiului Ploiești este de circa 15 kilometri, iar până la centura Bucureștiului avem de parcurs aproximativ 40 kilometri. Localitatea Brazi se pare că își trage numele de la un pâlc de brazi falnici afla în vestul comunei, după cum scrie în „Dicționarul geografic al județului Prahova” din 1897. Tot în această lucrare se precizează: „Aici se fabrică vase de pământ foarte frumoase, care se pun în comerț sub numele de „Olărie de brazi” . După industrializare meșteșugul olăritului s-a pierdut în această așezare.
Monumentul istoric catalogat drept „conac” a fost edificat pe la 1750/1780, apoi refăcut în prima jumătate a secolului al XIX-lea și a aparținut boierului Nicu Nicolau. Apare pe lista monumentelor din Prahova ca monument de clasă A (cod L.M.I. 2010: PH-II-m-A-16364). În fotografiile mai vechi se distinge arhitectura brâncovenească (recognoscibila „logie” cu coloane), dar și elemente decorative orientale. Clădirea are peste 500 mp și în jurul său se mai păstrează și alte clădiri administrative și zidul de incintă. În apropiere se păstrează crucea Angelei N. Nicolau (născută G. Paxino) care a murit în 1927, în floarea vârstei, chiar în curtea conacului. Proprietatea a fost naționalizată în 1948 de la această familie de origine grecească. În epoca comunistă și postcomunistă a avut mai multe destinații: spital de neuropsihiatrie, cămin de bătrâni, gospodărie agro-zootehnică, spațiu de antrenament pentru Ministerul de Interne. Abia după acest periplu a ajuns în posesia Consiliului Local Brazi și atunci s-a ridicat problema amenajării spațiului și a restaurării conacului. Reaminteasc că acest monument istoric a fost inclus, la propunerea consilierului județean Mihai Apostolache, în Strategia de dezvoltare a județului pentru perioada 2021-2027, în vederea accesării fondurilor europene, prin POR Sud-Muntenia, pentru consolidare și rabilitare, pentru introducerea conacului într-un circuit turistic deocamdată neprecizat. Pasul acesta este departe de a însemna reabilitarea propriu-zisă. Până la depunerea proiectului, aprobarea investiției, studii peste studii, licitații etc. e posibil să mai treacă încă trei-patru ani.
Parcul de agrement creat de curând aici, la Brazi, s-a deschis pentru localnici și turiști, fiind o investiți efectuată pe terenul gol din jurul conacului. Acesta este compus din mai multe zone bine delimitate în cadrul complexului, unite prin alei pietonale și piste de bicicletă. Peste tot sunt amplasate bănci, coșuri de gunoi, aranjamente peisagistice, cișmele de apă; există și toalete. Sesizăm mai întâi terenurile sportive (tenis, fotbal), luminate cu nocturne, apoi ne îndreptăm spre aleea comercială cu căsuțe de lemn (nefuncționale toate momentan). Descoperim în curând lacul de agrement de 2 ha, pontonul, bărcile și hidrobicicletele colorate. Lacul are malurile pietruite, e protejat de o bară de lemn și se alimentează natural dintr-un pârâu. Pe malul dinspre căsuțe se află o scenă care va fi utilizată la evenimentele cultural-artistice. Ocolim lacul pe o alee lată și în colțul vestic găsim spațiul de grătar, amenajat cu spaliere, vatre de foc, mese și bănci, coșuri de gunoi. Plimbându-ne încet sub razele unui soare blând ajungem la fântâna arteziană ale cărei jeturi de apă țâșnesc de la nivelul solului în jocuri interesante de picuri de apă. Din acest loc începe esplanada terasată care duce spre conac. Conacul este învăluit de o pânză printată cu imaginea sa, pentru a ascunde starea de degradare a clădirii. Alături se află o clădire-foișor, de asemenea învelită în pânză, pentru protecție. Ansamblul urmează a fi reabilitat/consolidat/restaurat pentru a îndeplini o funcție culturală pentru comunitate. (G. V.G.)
