Poate atunci vom înțelege… Când pacea va fi definitiv condamnată… Când drepturile ei vor fi fost suprimate… Când restrângerea libertăților de exprimare, de manifestare, de revoltă, de acum, vor fi fost înghițite de bocete, șoptiri, tânguiri, devenind caduce prin însăși cea din urmă condamnare: suprimarea… Execuția ei… Atunci vom avea dimensiunea grotescului cuprinzând în el crime, genociduri, hlizindu-și carcasa unei ordini mondiale ce nu va mai folosi nimănui… Și nu, nu doar că va fi tot mai târziu, dar va fi și fără rost… Or, astăzi, mai avem o șansă… Și am putea da chiar Păcii această șansă… Înainte de a fi definitiv încătușată și oprimată, înainte de a-i fi luat ultimul suflu al dreptului de a mai vorbi, de a se mai manifesta, de a se mai exprima… Căci, asta se întâmplă acum… Într-un ritm atât de halucinant, atât de grabnic, de parcă ne este frică să nu ratăm cumva întâlnirea cu moartea… De parcă ne este teamă că, dacă nu ucidem pacea cât mai repede, vom fi condamnați, pe generații, la viață…
Și nu mai sunt nici multe zile până când vom avea, ca instituții, ca organizare, ca decidenți ai morții, chiar o Organizație Mondială a Războiului… Deja sunt atâtea instituții internaționale, financiare, economice, medicale care s-au trecut pe cea dintâi și ultimă pagină a ferparului mondial… Și noi încă doar asistăm… Tăcuți… Pesemne, tăcuți până în clipa în care umbrele ne vor fi luat definitiv locul…
Se întâmplă ceva inimaginabil în, nu diplomația, căci ea nu mai contează, nici în relațiile internaționale „de pace”, căci nu mai există, ci în noua ordine de front militarizat a lumii… Iar ziua în care pacea va fi condamnată fățiș, pusă la zid prin însăși negaționismul ei la adresa morții, prin politicile ei de fi parte a vieții, refuzând „corectitudinea politică” de acum, a globalizării războiului, este deja aici… Pentru că asta înseamnă când ultimele țări, în noua ordine mondială a războiului, statele neutre, sunt condamnate aproape explicit… Pentru că nu-și asumă armura de război… Irlanda, Malta, Austria, Elveția care ar trebui să intre în NATO, spun fel și fel de oficiali, dintr-un soi de obligație morală. Aceea că, deși neutre, în fapt, ele au beneficiat de tropăitul de front al NATO prin însăși vecinătatea lor cu țări membre sau aflate sub „umbrela” alianței… Adică, ultimele state care se încăpățânează să rămână neutre în această militarizare globalizată a lumii vor fi pedepsite… Și vor fi, în cele din urmă și ele pradă de război a războiului… Este mesajul pe care îl dau liderii lumii cerând acestor țări, încă libere de război, să-i fie parte…
Și da, militarizarea țărilor neutre este glonțul sinucigaș pe care noua ordine mondială îl pune pe țeava lumii… Pentru că șansa unor summituri pentru pace, de readucere a statelor puse pe război la masa tratativelor, a armistițiilor, a păcii, de acolo ar mai putea veni… De la singurele țări care ar mai putea cere pacea în numele păcii lor… Singurele care ar putea cere statelor să-și asume acorduri minime… Să nu lase ca dezvoltarea industrială forțată de acum să fie doar o cămașă de oțel militarizat… Pentru că, nu întâmplător, UE a cerut statelor membre lista resurselor, și nu doar a acelora eventual disponibile a fi cedate efortului de război… A materiilor prime pe care Europa nu pentru pace le caută… Și nu întâmplător, după ce a ras economiile și industriile unor țări, Europa impune acum programe de reindustrializare… Militară… Și nu „pe obiective”, nu pe simple jaloane, ci pe ținte de război… Inclusiv prin redeschiderea unor combinate de oțeluri, dar și prim repornirea unor uzine chimice la noi… Nu contează că nici măcar nu mai avem forță de muncă pentru ele… Căci oricum va avea cine să lucreze în ele…
Lasă un răspuns