Valoarea „de piață” a unei economii mondiale (de război) ajunsă pe burse: ultima cotație, a morții…

Suntem tot mai aproape de adevărata linie roșie a lumii… Dincolo de care, întoarcerea nu va mai fi posibilă… Pentru că, din cenușă, nu te întorci… Și suntem în pragul zilei în care ni se va spune că războiul va merge înainte și fără… război. Chiar dacă lumea își va crea alianțe pentru a lupta pentru acel ceva devenit atât de neprețios pentru nebunii ce ne conduc, pacea, neîndoielnic, ea va fi pusă la zid… Pentru că, și în clipa în care nu va mat fi război ca poftă de a distruge, de a ucide, economia lumii va trebui, ni se va spune, să meargă înainte, pentru a nu colapsa… Și nu o va putea face prin pace, ci doar prin război… Ni se va demonstra că războiul va fi devenit singura șansă de supraviețuire economică a țărilor lumii… Chiar dacă prețul final va fi însăși destinul omenirii… Pentru că, tot ceea ce s-a investit și se investește cu atâta frenezie, acum, în industria războiului nu va putea fi „convertit” într-un bine al lumii, prin pace… Pentru că războiul nu poate supraviețui hrănindu-se cu pace… Are nevoie de bani, de investiții, de moarte, de omoruri și asasinate ale acelora care aleargă după pace… Și suntem deja în acea zona roșie, crepuscul al finalului… Toate economiile lumii sunt reorganizate pentru a da viață (acum!) mașinăriei de război… Care este astăzi atât de ademenitoarea pentru toate acele state aflate în prag de faliment… Și pentru care nu contează, căci linia de scadență pare departe, acest ultim cost… Chiar dacă, evident, va fi chiar ultimul preț plătit de omenire…

Când o fabrică de armament este inclusă pe marile burse pentru evoluția sa financiară, chiar dacă prețul a fost poate moartea, evident, jocul a fost deja reconfigurat… Căci, avem pe piața bursieră ultima entitate ce ar fi trebuit să ajungă acolo, o reprezentantă a industriei militare, acțiunile companiei nemțești „Rheinmetall” (producător de tancuri și muniție, care, de la invadarea Ucrainei de către Rusia, și-a triplet valoarea de piață) fiind incluse în indicele bursier DAX, care grupează cele mai importante 40 de acțiuni cotate la Bursa de la Frankfurt.

Și nu atât prezența acestei companii pe panotajul bursier este gravă, ci inaugurarea unui nou mecanism financiar-bursier… Căci, vor urma instituții bancare internaționale investind, nu în casele oamenilor, nu în asigurările de viață, nu în pacea lumii, ci în război… Care este, acum, mai profitabil… Instituții geo-zonale, și apoi locale, pecinginea îndestulării cu precursorii morții dând dependență financiar-economică țărilor și extinzându-se până la, nu ultimul șurub dintr-un proiect militar, ci până la ultima viață care poate fi stoarsă, având deja un preț negociat de demenții ce ne conduc… Și fi chiar vom fi fără nici măcar „o ultimă ieșire”… Pentru că, în momentul în care băncile și bursele (care, probabil, nu se vor limita doar la „a investi”, ci vor schimba configurația „civilă” a acestor instituții), vor crăpa, nemaiavând cine să absoarbă prea multul deja plus de război, colapsul va fi inevitabil… Pentru că, pe măsură ce această industrie va avansa, vor dispărea tocmai aceia pentru care se vor fi făcut „investițiile”, națiunile mărșăluind pe post de carne de tun… Doar că nu va fi megafalimentul industriei-gheșeft de imobile și asigurări civile, ci a gheșeftului de război… Iar când tot ceea ce ființează, astăzi, ca industrie, ca economii locale, naționale, regionale, ca burse jucând la cotația morții valoarea de piață a industriei de armament, va deveni în sine, nu o industrie a unui război al lumii, ci al însăși morții, va fi prea târziu. Pentru că falimentul acestora nu va produce unde și valuri economico-financiare în economiile emergente, și nu vor putea fi compensate prin absorbții de pe alte piețe, nici măcar cele ale unei Europe devenite vasală a megaeconomiilor strategice de război, ci prin moarte…

Și poate că pacea lumii nu este în pericol dacă o fabrică produce o armă în plus… Dar, din momentul în care toate fabricile doar asta vor trebui să vizeze, la început sub pretextul revigorării și revenirii „în joc”, apoi prin încazarmarea într-un ordin general, când bursele vor scoate de la listare toate firmele ce vor mai avea mărfuri ale păcii, atunci totul va fi, nu doar în pragul colapsului, ci al însăși nevoii de colaps. Crezând că așa ne vom mai putea salva o dată… Doar că schimbul de ture de pe tabla de șah nu va mai fi posibil, căci însăși tabla de șah va fi rămas într-o singură culoare. Cea neagră, cea a ignoranței, cea a dezinteresului și abandonului… Cea a morții, poate atunci singura șansă de eliberare… Singura ce va mai fi rămas o „doamnă” într-o lume a târfelor vânând viețile noastre…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*