Înainte de a fi asasinat John Lennon, spunea într-un interviu: „Cred că societatea noastră este condusă de oameni nebuni pentru obiective nebunești. Cred că suntem conduși de maniaci pentru scopuri maniacale. Cred că toți sunt nebuni”. Poate atunci avea dreptate pe jumătate, spunea un semi-adevăr. Astăzi totul s-a schimbat. De fapt ce diferență este între adevăr și minciună și ce înseamnă semi-adevărul…? Minciuna este o declarație falsă sau inexactă făcută cu intenția de a înșela sau a manipula. Adevărul este opusul minciunii, fiind o declarație corectă sau reală care corespunde realității. Jumătatea de adevăr poate fi percepută ca fiind credibilă atunci când este prezentată strategic sau manipulativ într-un mod care induce în eroare sau îi determină pe alții să accepte o anumită perspectivă sau concluzie. De obicei, o jumătate de adevăr este prezentată astfel încât să servească anumite interese sau scopuri, iar ascunderea părții lipsă poate distorsiona înțelegerea completă a situației. În general, transparența și prezentarea completă a informațiilor asigură o comunicare autentică și credibilă. Dar în politică există numeroase exemple de situații în care jumătăți de adevăr au fost prezentate cu succes pentru a influența opinia publică. Un exemplu notoriu este manipularea informațiilor pentru a justifica o declarație neadevărată sau pentru a induce în eroare. De exemplu, folosirea datelor statistice selectiv sau interpretarea incorectă a informațiilor pentru a sprijini un argument politic poate crea o percepție falsă sau incompletă. Un alt exemplu ar putea fi promovarea unor narative partizane sau simplificarea complexității unor probleme dificile cu ajutorul unor mesaje sau sloganuri care au la bază doar o parte din realitate. Aceste tactici pot fi folosite pentru a câștiga sprijin public sau pentru a discredita adversarii politici.
Este important să fim critici și să căutăm întotdeauna informații complete și verificate, astfel încât să poată fi evaluată cu exactitate afirmațiile politice și să ne formăm propriile opinii. Acum înțelegeți de ce aleg anumiți oameni și subliniez spusele lor…? Uneori ei exprimă chiar convingerile mele, dar eu am teamă să le expun. Un exemplu concret este poate controversa legată de armele de distrugere în masă în timpul administrației fostului președinte american George W. Bush. În 2003, Statele Unite și unii dintre aliații lor au invadat Irakul, invocând necesitatea de a elimina armele de distrugere în masă pe care se presupunea că le deținea regimul lui Saddam Hussein. Administrația Bush a prezentat informații că Irakul ar avea arme de distrugere în masă ca justificare a intervenției militare. Ulterior, s-a constatat că aceste informații nu erau în întregime exacte sau complete, iar inspecțiile ulterioare nu au descoperit armele de distrugere în masă invocate ca motive pentru invazie. Aceasta este un exemplu în care prezentarea unei părți adevărate, cum ar fi prezența unor prognozate și indicii, a fost folosită pentru a da o întreagă justificare acțiunilor politice. Aceasta a fost o situație în care o jumătate de adevăr a fost exploatată pentru a influența opinia publică și a câștiga sprijin pentru o acțiune militară controversată.
Dacă ar fi să vorbesc despre pandemie, adevărul ar intoxica minciuna iar adevărul pe jumătate ar fugi cu „ade-verișoara” minciunii în munți. Citeam un articol cum Japonia se ridică, iar în protestul lor resping Organizația Mondială a Sănătății. Mii de cetățeni japonezi se adună pentru a protesta împotriva celor care aprobă aderarea la Acordul global de sănătate al OMS pentru pandemie. Se pare că japonezii nu vor ca acești conducători, psihotici și nealeși să le impună vaccinuri, măști sau blocaje, fie sub pretextul unei false pandemii. Oamenii din întreaga lume resping globalismul și N.W.O. (New World Order) planificat. Iar David Icke spune: „Cultul Morții care este dincolo de Israel și Iran și, dacă nu cunoașteți acest fapt, vă aclamați moartea proprie și a umanității. Ceea ce se întâmplă este planificat să se întâmple chiar de forța care se află în spatele Israelului și a crimei în masă pe care ați suferit-o”.
Noi pe cine să mai credem? Unde mai aflăm adevărul și cum iar minciuna fură hainele adevărului iar el se rușinează să mai apară în lume. Sau poate povestea evreiască este și astăzi valabilă. Povestea spune că într-o zi minciuna și adevărul s-au întâlnit. Minciuna i-a spus adevărului: „Bună dimineața!”… Și adevărul a verificat dacă într-adevăr e o zi bună. S-a uitat în sus, nu a văzut nori de ploaie, mai multe păsări au cântat şi văzând că într-adevăr era o zi bună, i-a răspuns minciunii: „Bună dimineața!”. „E prea cald azi”.
Și adevărul văzu că minciuna a spus adevărul. Minciuna apoi l-a invitat pe adevăr să se scalde în râu. Și-a scos hainele, a sărit în apă și i-a spus: „Să știi că apa e minunată!”… Și de îndată ce adevărul a sărit în râu, cum era de așteptat, minciuna a ieșit din apă, s-a îmbrăcat în hainele adevărului și a plecat. Adevărul, în schimb a refuzat să se îmbrace în hainele minciunii şi, pentru că n-avea de ce să-i fie rușine, a plecat dezbrăcat pe stradă. Așa se face că, în ochii altor oameni, e mai ușor de acceptat minciuna îmbrăcată în adevăr, decât adevărul gol-goluț.
Să fie pace, iar pacea să îmbrace hainele adevărului!
Lasă un răspuns