Ăștia nu mai trebuie să se facă nici măcar frate cu al necuratului să-și rezolve treburile de cazan electoral, că sunt ei în sine beizadele d’ ale lui aghiuță ăla… Problema e că, de suferit, vom suferi tot noi… Ăștia de le vom ține aprins focul de vatră cu voturile noastre… Ăștia de le acceptăm toate strâmbăturile și făcăturile pe care ni le pun în față… Fără a aștepta măcar să vedem dacă le mai păsa de noi… Căci, pentru ei, oricum noi nu existăm nici măcar în ziua votului… Suntem doar umbre preumblate după cum vor ei… Stafii ale libertăților de cândva… Ale democrației de cândva… Ale demonstrației despre ceea ce puteam păți, și, iată, am tot pățit în ultimii treizeci de ani, în jocul nostru de-a democrația, pe sângele, cadavrele și caldarâmul libertăților… A acestei continue maimuțăreli pe carele-urne nealegorice ale pseudoalegerilor noastre… Pentru că noi votăm, dar alegem din ceea ce au decis ei că le este necesar în continuitatea mascaradei politicianiste…
Avem în față un nou „concept”… Deși tot despre „vechi”, ca formă de impostură și reprezentare, este vorba… Pentru că potlogăriile vin din trecut și își continuă neabătute repetivitatea blamată poetic… Acum ni se azvârlă „dreptul” de a alege „candidați comuni”… Niște unii „unici” ai monstruoasei coaliții a nedrepturilor noastre… Și a nedeterminărilor… Și nevoinței de a mai avea curajul de a spune și noi ceva… Dar și a nedorinței, măcar a intenției, care a înlocuit curajul, determinarea… Pentru că poate atunci ar mai fi adiat o briză de conștiință prin „lanurile”, nu de trestii gânditoare, ci de papuri în țara altor vode vlădici… Dar mârșăvia funcționează, nu?!… Și chiar dacă această „coaliție de guvernare” nu este în sine și una de drept electorală, cu drept de prezență electorală, ci doar o formă grosolană de imixtiune, nu reacționăm… Căci din papuri nicicând nu se va putea ridica un braț secerând neghinele ce ne-au împresurat, nu?!…
Și nu este moral să ai un candidat electoral unic al unei coaliții de guvernare… Ori te înregistrezi în registrul partidelor, și refaci altă aberație a intereselor de clică, ori stai în „luntrea” ta… Dar nu o să facă asta pentru că le e bine așa… Noi oricum nu spunem nimic… Pentru că societatea civilă nu mai reprezintă nici măcar o ruină a cetății drepturilor de cândva… Cu Agorele îmburuienate vreme de trei decenii de ipocriți, impostori, falsificatori, mitomani, trădători și vânzători de țară, venetici și slugile puse în slujba acestora… Nu reacționăm chiar dacă este clar că această impostură trecută pe buletinele noastre de vot va deschide multe probleme de legalitate… Dacă o să mai aibă cine să le ridice, desigur… Ori măcar să le șoptească… Pentru că mârșăvia candidatului comun o să anuleze și esența traseismului politic sancționabil oricum doar la patru ani… Pentru că însăși formula de candidat comun a două partide, neînregistrate împreună ca alianță de zeciuire a banilor și binelui nostru, abrogă juridic traseismul politic. În fond, ieșit din urnele lor, pe mâinile noastre, candidatul comun, devenit „ales comun”, va putea fanda oricând între siajele de pupe rupte-n două ale celor două luntre politice… Și nici anularea mandatelor pentru schimbarea partidelor nu va mai avea acoperire juridică… De fapt, însăși justiția, ca dreptate (căci rostul de eventuală îndreptare a fost de multă vreme anulat) nu va mai avea ce să acopere în cetatea potlogarilor politici de mâine…
Lasă un răspuns