Nu, nu a fost un fiasco! Ci doar o altă cacealma la care guvernanții noștri au fost, nu doar părtași smeriți, ci părți complice ai unei alte mizerabile trădări a interesului românesc… Al românescului, al României dodoloațe… Pentru că nu doar recunoașterea ca nume de vatră a limbii era esențială, ci, înainte de toate chiar, a însăși ființei românești aflată în pericol de moarte în Ucraina… Pentru că, oricum se va chema în recunoașterea ei de către Kiev, degeaba îi va mai fi consemnată numele pe o un dos de manual ucraineano-moldovenesc, dacă ființa celor vizați va fi fost strivită între timp… Ucisă… Iar prezența lui Ciolacu la Kiev, pentru a apăra numele limbii noastre (!), se va dovedi doar o altă golănie servind interesele veneticilor pe sub masca de mascaradă a unei cacealmale previzibile… Și vom înțelege că, pe fond, nici nu avea de ce să bată drumul până acolo… Doar dacă ar fi refuzat să plece de la Kiev înainte de a avea în mapă un decret de urgență al lui Zelenski am fi avut un rost al vizitei, care, așa, a fost doar una de lobby… pro ucrainean! Căci am fi avut și noi poate un as în mânecă… Iar frații noștri o șansă pentru a le fi recunoscute vetrele, obârșia, drepturile… Dar numai dacă insipida noastră diplomație ar fi mers de îndată pe la toate instituțiile internaționale importante… Pentru a promova limba română a minorității noastre din Ucraina… Pentru a organiza prelegeri, mese rotunde, expoziții pe lângă toate instituțiile esențiale ale Europei… Pentru a se asigura că UE va avea, în mapa de începere a negocierilor de aderare a Ucrainei, măcar o „addenda” la recunoașterea promisă de Zelenski vizând limba și drepturile minorității noastre din Ucraina… Pentru că nu o să facă acest lucru, de la sine, Kievul!… Dimpotrivă! Ba, să nu ne mire de nu ne vom trezi cu o Ucraină aderând la UE cu un dosar definitiv închis pe problemele minorității maghiare, pentru a căror rezolvare a fost înghesuită fără menajamente de către Budapesta, și cu un dosar inexistent vizând minoritatea noastră… Căci, dacă noi nu facem ceva, nu o va face nimeni în numele nostru…
Și da, lucrurile stau astăzi chiar mai rău decât la momentul vizitei lui Ciolacu la Kiev… O deplasare făcută chipurile pentru a rezolva problema limbii vorbite de către românii din Ucraina… Astăzi, drepturile fraților noștri sunt și mai încălcate, iar asuprirea minorității se face inclusiv prin prigoana militară pornită împotriva preoților și a credincioșilor… De fapt, în aceste zile, deja vremuri de pe urmă, ar fi trebuit să meargă Ciolacu la Kiev! Nu să întrebe de ce se tipăresc încă manuale în limba moldovenească inexistentă, ci de ce sunt preoții și credincioșii noștri persecutați? De ce ne sunt înconjurate sfintele lăcașuri de către soldații lui Zelenski? De ce sunt frații noștri hărțuiți în bisericile noastre?!
Iar noi, noi de ce privim nepăsători prigoana, nu doar împotriva limbii române, ci a însăși sufletului și viului ancestral?!…
Lăcașurile bisericilor noastre din Ucraina sunt lăcașuri ale patriei mamă! Răpite din patria mamă! Și nu sunt doar contururi de trăiri religios-spirituale, ci esențe ale românismului! Și de drept, teritorii din teritorii rupte de la noi! Iar orice agresiune, orice amenințarea la adresa lor, dar și a sufletelor ce păstoresc întrânsele, constituie un atac la adresa neamului românesc!
Or, ce așteptăm? Să se închidă în sine minoritatea noastră prigonită?… Să se izoleze, nemaicontând nici numele limbii vorbite, pentru că, înainte de a rosti, a glăsui, contează esența: viul. Dreptul la viață, în numele căreia o minoritate va evita a se mai afișa ca fiind a patriei mamă care a uitat-o, lăsând-o a fi prigonită, izgonită, ucisă… Și care ar putea lua decizii ce nu i se vor putea imputa… Iar Zelenski știe asta… Aparatul lui de represiune (pentru pregătirea aderării la UE cu lecțiile făcute așa cum vrea el!) știe la rându-i mecanismele de manipulare… Iar dacă noi nu am pus presiune asupra instituțiilor europene să recunoască „de legis” ceea ce vrea Zelenski, și șleahta de trădători de la București, a fi promovat doar de formă, fără înscrisuri clare, atunci să nu ne surprindă dacă, la momentul pregătirii pentru a intra în UE, Ucraina va atașa la dosarul aderării rezultatele unor referendumuri în care minoritatea românească să fie aproape inexistentă… Prin propria decizia de a nu se mai declara într-o țară măcinată pe conturul minorităților de prigoanele Kievului…
Lasă un răspuns