Cultura Gumelnița este numele dat de arheologi unei culturi neolitice din a doua jumătate a mileniului V î.Hr.. Aria de răspândire a culturii cuprinde Muntenia (pe locul fostei culturi Boian), Dobrogea (pe teritoriul ocupat înainte de cultura Hamangia), precum și Bugeacul (sudul Republicii Moldova). Spre sud ocupă majoritatea Bulgariei, atât la nord cât și la sud de Balcani (cunoscută fiind sub numele de Kocadermen-Karanovo VI), ajungând până la Marea Egee în nordul Greciei. Cultura Gumelnița este alcătuită din patru perioade: A1, A2, B1 și B2. Aceasta din urmă este foarte rar întâlnită. Așezările de tip tell din această perioadă sunt plasate în locuri bine protejate natural, de regulă în lunca râurilor, în apropierea teraselor sau pe pantele lor. Principalele ocupații a membrilor culturii Gumelnița au fost agricultura, creșterea animalelor, vânătoarea și pescuitul. Evoluția culturii Gumelnița-Kocadermen-Karanovo VI se încheie progresiv odată cu sosirea la Dunăre a triburilor culturii Cernavodă I, considerate de către numeroși cercetători ca fiind primi indo-europeni. Dacă evoluția culturii Gumelnița se termină brusc în această zonă, ea continuă timp de cel puțin un secol în alte regiuni prin faza Gumelnița B. Spre finele culturii Gumelnița a început răspândirea calului domestic în Europa de sud-est.
Cultura Gumelnița și-a întins „aripile” acum 7000 de ani, înaintea ridicării piramidelor și a civilizației din zona fluviilor Tigru și Eufrat, învecinându-se cu așezările culturii Cucuteniene, cea care a „trecut granița” a trei țări actuale: România, Republica Moldova și Ucraina. Prin bogăția artefactelor și dezvoltarea artelor, strămoșii ne-au lăsat o zestre inestimabilă. Printre acestea se află și figurina antropomorfă gumelnițeană ce aparține perioadei eneoliticului – mijlocul mileniului V î.Hr. pe care o prezentăm aici. Aceasta a fost descoperită în stare fragmentară, în timpul săpăturilor arheologice efectuate de I. Manzura și B. Govedaritsa în anul 2012, în așezarea Cealîc, din raionul Taraclia (Republica Moldova). Fragmentele figurinei au fost găsite printre bucățile de lipitură de lut ars („podeaua”), din partea sudică a unei locuințe, care, cel mai probabil, reprezenta un loc special, destinat desfășurării ceremoniilor religioase. Această ipoteză este susținută și de prezența în apropierea figurinei a șapte cupe de dimensiuni mici (magia numărului șapte), decorate cu ornament incizat, care, se pare, erau folosite pentru libații rituale.
Figurina este realizată din pastă fină de lut, în amestec cu ceramică pisată (vechi și nou), și are suprafața acoperită cu un strat de angobă de culoare maro deschis. Este realizată într-o manieră realistă, tradițională pentru cultura Gumelnița, și prezintă o figură feminină în poziție verticală, cu brațele îndoite și ridicate, în așa-numita ipostază de tip „Orantă” (rugăciune, implorare), care este răspândită pe larg în tradiția iconografică ortodoxă, când este înfățișat chipul Maicii Domnului. Capul figurinei plasat pe un gât cilindric înalt are o formă aplatizată, nasul este reprezentat printr-un brâu vertical, iar ochii – prin două orificii. Corpul este turtit, extinzându-se brusc în partea inferioară. Pe suprafața corpului este bine reliefat pieptul și ombilicul. Fesele și picioarele sunt bine conturate și decorate într-o manieră voluminoasă. Suprafața feselor este ornamentată cu incizii în formă de spirale, iar coapsele – cu incizii verticale și oblice. Sub genunchi se observă câte un brâu orizontal, care, posibil, înfățișează partea superioară a încălțămintei de tipul unor cizme înalte. Pe brațe și în partea inferioară a corpului există orificii, destinate pentru agățarea unor accesorii, sau suspendarea statuii într-un altar („femeia pasăre”).
Figurinele antropomorfe aparțin categoriei obiectelor de cult și, potrivit specialiștilor, sunt asociate cu diverse ceremonii ritualice. În siturile arheologice din epocile neoliticului și eneoliticului, acestea, de regulă, sunt găsite în contexte legate de lumea mitică a zeilor sau a strămoșilor de pe cealaltă lume. În locuințe, figurinele, de obicei, sunt descoperite lângă cuptoare sau vetre, adică în locuri situate la hotarul dintre lumi. În practica funerară din timpurile respective, figurinele feminine, de obicei, sunt asociate cu înmormântările copiilor sub 10-12 ani, care, conform viziunilor oamenilor străvechi, aparțin încă parțial celeilalte lumi. Se consideră că în structurile religioase ale agricultorilor preistorici, imaginile antropomorfe feminine erau corelate cu cultul fertilității și al renașterii. Acestea, posibil, înfățișau pe Marea Zeiță-Mamă sau zeitatea fertilității. Potrivit unor cercetători, figurinele antropomorfe, în general, ar putea fi asociate cultului strămoșilor. Dimensiunile figurinei: Înălțimea – 195 mm, Lățimea maximă – 84 mm. Apartenența culturală: Cultura Gumelnița A, Varianta Bolgrad-Aldeni, Datarea: cca. 4600-4400 î.Hr. Statueta poate fi văzută în colecțiile Muzeului Național de Istorie de la Chișinău. (G.V.G.)
Lasă un răspuns