Înainte vreme (deja!), colivia avea măcar gratii… Nu le vedeam, le intuiam și, adesea, le simțeam la propriu… Le știam, pe vremea „odiosului” și a „sinistrei”, că există… Prin vecini, printre rude, colegi și „binevoitorii” care ne trăgeau de limbă… Dar vremurile s-au schimbat, nu-i așa?!… Și nu, nu doar că nu mai este nevoie să intuim „gratiile”, darămite să le vedem (acolo unde erau, dar nu le zăream, nu?!), pur și simplu nu mai este nevoie de ele!… Colivia a devenit o capcana (digitală) iar capcana o colivie… Una în care gratiile cele mai bune sunt acelea de care nu ai nevoie, căci, dacă în fiecare individ ai sădit un paznic, treburile merg cum trebuie… Cam așa și cu proiectul vizând combaterea dezinformării aflat în dezvoltare la Ministerul Afacerilor Externe… Un proiect nu doar al Externelor, nu doar al guvernanților, ci al sistemului… Un sistem în sine ce dă traseul „adevărurilor” de mâine…. Și al „minciunilor”…. Al unui soi de „noi adevăruri”, și nu neapărat câte media (deranjante și necontrolate există), nu câți ziariști și jurnaliști acizi mai țin manșetele libertăților de exprimare (și o vor face fie de vor ajunge a scrie cu propriul sânge pe ele), ci, de bună seamă, câtă neghină politică și guvernamentală va viețui în bunăstare pe spatele nostru, și dimpreună cu aceasta, altfel de noi minciuni, promovate în rocadă cu adevărurile „dintâi”… Dintâi, ca minciună ori nu, nici nu va mai conta…
Și nu este nici urmă de „inteligență artificială” în acest proiect… Ci doar acoperirea sub care se mai pune un „enter” (și nu doar „digital”) între noi, cei de azi, și acei noi, ai minciunii sau ai Adevărului de acum trei decenii… Și poate doar aici va mai fi „marea” întrebare, dar nu de acum, nu de mâine, ci din ziua în care nu vom mai fi… Pentru că gratiile au luat forma spațiilor libere de pe tastatura acelor big-brotheri multiplicați politic, economic, pe clică de fa(g)milie a sistemului…
În fapt, numele cenzurii va fi de acum, atât de neînțeles și de nepătruns (și nu doar ca rost, ci însăși ca posibilități), dar atât de optimist rostit de noile generații, chiar „Inteligență Artificială”… Bună la orice, mai ales ca paravan… În esență, pentru a masca aceleași interese odioase… Iar de ar fi să desfacem firul împletit prin dedesubturile proiectului, care transformă Ministerul de Externe într-un minister al cenzurii, nici măcar nu am găsi ceva concret, ca formă de manifestare a „Inteligenței Artificiale (AI)”… Pentru că doar denumirile sunt orbitoare, în rest, aceleași tăciune al controlului, nici măcar prin „algoritmi” cu oarece formă de inteligență vădit artificială, ci tot cu limitările și cenzurile aplicate de feluriți „umanoizi” per persoanele „non grata” ale sistemului, pe numărul de postări și, mai ales, de influențe în societate… Iar pentru asta sunt suficienți actualii algoritmi statistici… Nu este nevoie (nu încă!) de Inteligența Artificială… Ajung cuvintele cheie care să alerteze ceea ce tot oamenii (unui sistem sau altuia, ce, vor alterna, la rândul lor, aidoma adevărurilor de azi devenite mâine minciuni, și viceversa) vor decide… Dar, când sistemul va da rateuri vizibile, când cei cenzurați vor reuși să-și folosească prestanța și notorietatea pentru a atrage mulțimile după ei contra sistemului (tot mai puține șanse, e drept!), atunci se va spune că a fost vina algoritmilor și a interpretărilor date de Inteligența Artificială…
Dar cenzura va continua… Tastă după tastă, opinenții vor fi aliniați pe peretele digital (dar nu e musai să rămână așa, când sistemul va trece la apărarea intereselor sale și în mod fizic!), până va rămâne, nu doar o media „tăgășită”, ci o Agora seacă… Noua Agora a mulțimilor de minciuni și adevăruri de pe azi pe mâine… Pentru că a mai vorbi astăzi despre „alb” și „negru” este iluzoriu… Pentru că „noul” adevăr de azi nu mai are nici o legătură cu adevărul de ieri… Sau are exact în măsura în care și noua minciună are legătură cu minciunile trecutului… Ele poate atât de adevărate și eliberatoare în cele din urmă, nu?…
Lasă un răspuns