Așa spunea Andrew Jackson, în 1832, la preluarea celui de-al doilea mandat de președinte al SUA)… Iar față de timpurile pe care le trăim, declarația asta este un paradox. Andrew Jackson era democrat. Actualii politicieni democrați sunt principalii vinovați ai capitalismului de supraveghere, control și spionaj pe care trebuie să îl suportăm. Totul a pornit de la bănci. Big Pharma, Big Tech și industria militară americană doar au preluat de la bănci metoda de manipulare politică și de canalizare a voinței (ori de manufacturare a consimtământului) – poate l-au perfecționat, dar nu l-au creat în laboratoarele proprii. Deși a făcut un ciudat salt la republicani, Theodore Roosvelt a fost, inițial, democrat. Th. Roosvelt a fost acel președinte SUA care a permis crearea Federal Reserve, entitatea privată (ultra-secretă sub raportul originii și acționariatului) care a introdus lumea în modul supraviețuire și care a făcut ca bancherii să determine toate războiale ultimilor 110 de ani și toate mișcările de tectonică geopolitică care au schimbat (în rău) lumea, înainte de a apărea invenția schimbării climaterice. Bancherii sunt cei care au inventat și perfecționat modalitatea de transformare a omului concret într-o cifră sau o figură de plastilină remodelabilă după nevoile lor de profit și de control al turmelor.
De atunci, din 1913, pentru bănci a devenit esențial ca, la intervale neregulate, lumea să fie supusă crizelor cauzatoare de excepționalism economic și juridic. De atunci, din 1913, bancherii puternici și bogați au avut ca singur scop să devină și mai puternici, și mai bogați. Clinton este autorul „dereglementării” activității bancare, politică de abandon în mâinile bancherilor al puterii legislative care le-a permis să devină stăpânii plantației finanțelor, unde captivii sunt exploatați cu biciul legii anaționale (auto-reglementarea și cutuma fărădelegii care ignoră timpul și teritoriul geografic) și cu ciomagul contractului. Obama a fost cel care, în 2008, a decis să (continue și mai abitir) salveze băncile cu prețul falimentării și al evacuării din locuințele familiale a milioane de captivi pe plantația bancară. Iar Biden a sporit activele băncilor cu 7 trilioane de dolari în numai doi ani de plandemie, prin metoda „helicopter money”, adică prin tipărirea de bani fără acoperire în produse și servicii, sub pretextul „luptei” cu plandemia și cu sloganul whatever it takes. Cei care trebuie acum să plătească acești „helicopter money” sunt contribuabilii și împrumutații.
Pentru bănci a fost creat și aplicat cu sfințenie sloganul too big to (let) fail: băncile sunt primele și cele mai nocive entități prea mari pentru a fi lăsate să falimenteze. La nevoie, se administrează virusul falimentului în bugetul de stat sau în buzunarele consumatorilor/deponenților, doar pentru a fi însănătoșit zombie – ul bancar. Și asta chiar în condițiile în care zisul zombie este infractor, delincvent și recalcitrant. Democrații sunt cei care au inventat și perfecționat acest mecanism de sărăcire a lumii, cu toate că, ideologic, de declară a fi pentru popor, pentru dezavantajați, pentru minorități, pentru vulnerabili și nedreptățiți. De reaminit, de asemenea, că democrații erau politicienii din sud, adică secesioniștii din anii 1860-64. Acel război a fost declanșat, conform cu istoria oficială, ne – anulată încă, pe motiv de prezervare a stării de sclavie a negrilor din statele din sud. Democrați au fost, de asemenea, cei care au creat și au aplicat cu duritate legile de segregare rasială a negrilor. După niște teorii apocrife despre Hitler, se pare că acesta le-ar fi răspuns americanilor care îl criticau pentru politicile sale rasiale că s-ar fi inspirat din acea lege rasistă a „democraților” americani. Sigur că da, vremurile de azi sunt altele, dar este cam ipocrit ca tocmai democrații americani să confiște tema rasismului american și global, făcând pe campionii luptei contra rasismului.
În orice caz, ce om normal, politician sau comerciant obișnuit se mai poate lăuda azi că, deși banca a încercat să îl omoare, de fapt, a reușit el să omoare banca? Priviți cum în România a trecut ca prin brânză aberanta obligație de a face plăți și încasări (aproape exclusiv) prin bănci – nu a contat nimic din argumentele de bun simț contra anulării plăților în numerar fizic și nici măcar recomandările Băncii Centrale Europene, favorabile plăților în bani fizici. Pentru mai toate plățile și încasările se vor utiliza exclusiv băncile și sistemele digitale, deci banii vor fi erodați prin comisioane și dobânzi pe care băncile le vor fi încasat fără justă cauză. Iar banii din afara sistemului bancar nu vor mai fi fost bani. Sunt interesante câteva dintre ideile pe care Andrew Jackson le-a pus pe hârtie pentru a-și justifica veto – ul din 1832 contra legii de prelungire a duratei Băncii. Iată-le: „Este regretabil că cei bogați și puternici determină guvernul, uneori, la emiterea de acte normative menite a le satisface interesele egoiste. Diferențele între oameni vor exista mereu și sub orice guvern just. Egalitatea talentelor, educației sau a averii nu poate fi produsă de instituții. Oricine este îndreptățit la o egală protecție a legii în valorificarea propriilor merite și virtuți. Dar când legiuitorul decide să adauge acestor avantaje juste și naturale diverse distincții artificiale, titluri, gratuități sau privilegii menite a-l face pe bogat și puternic încă și mai bogat și mai puternic, mirenii, membrii obișnuiți ai societății, care nu au nici nici timpul, nici instrumentele necesare acaparării de favoruri, au dreptul să conteste și să se plângă de injustiția guvernului. Nu există un rău necesar în guvernare; există doar doar un rău care rezidă în abuzul de putere. Așa cum ploaia din Cer udă și înălțimile, dar și câmpiile, tot așa protecția legii ar trebui să beneficieze și bogatului, și săracului. Iar asta ar fi o binecuvântare din Ceruri”.
Să mai reținem că, într-un articol referitor la acest „război al Băncii”, publicat în revista Humanities (ianuari/februarie 2008), Dan Feller a spus: „în zilele noastre, nimic nu a galvanizat conflictul politic american mai mult decât băncile, moneda și finanțele. În prima jumătate de secol a republicii, niciun subiect (cu excepția diplomației și a războiului) nu a dat mai mari bătăi de cap oamenilor de stat și nu a făcut să răzbată mai multă furie în dezbaterea publică”.
Așadar, oameni buni, băncile sunt de vină pentru aproape tot ce e rău în lume, iar asta nu este o simplă etichetă generalizantă. Este ceea ce ne spune Evanghelia – unei cămile îi va fi mai ușor să intre prin gămălia unui ac decât unui bancher bogat în Rai. E adevărat că bancherii și-au creat aici, pe pământ, un rai pentru ei, de uz propriu, care are aspect de iad pentru noi, toți ceilalți. Dar nimic pe lumea asta nu durează la infinit, iar asta e o binecuvântare din Ceruri.
Lasă un răspuns