Statul represiv, „progresist”, inventează o nouă formă de poliție și spionaj – delegarea la comercianți și la instituțiile private a sarcinii sancționării implicite a cetățenilor, pacienților și consumatorilor pentru încălcarea restricțiilor (soft)totalitare impuse prin normele legale sau cutumele fărădelegii. Credeam că numai în plandemie, război „hibrid” sau crize excepționalist – globaliste se întâmplă ca statul (sau idolii falși ai științei și birocrației, intitulați tehnocrați sau gomandant de la agțiune) să oblige lumea la purtarea inutilei și desfigurantei măști, termoscanare, injectarea cu seruri experimentale, reducerea emisiilor de carbon comise prin respirație, pârțuri sau dușuri prea dese sau la ajutorarea eforturilor de război, iar trebile acestea totalitare să fie puse în practică de comercianți, angajatori, ONG-uri, biserici sau instituții de cult etc. Toate aceste entități private puteau/pot fi amendate, suspendate sau închise în caz că nu aplicau/aplică aceste măsuri (soft)totalitare, deci erau/sunt obligate să le implementeze, de teama sancțiunilor.
Fie de teama reală de aceste sancțiuni, fie din exces de zel, persoanele juridice de drept privat mai sus enunțate obligau/obligă la portul măștii, la termoscanare, la înțepare, la înfrigurare, la donații/mecenat pentru război, la înverzire, la exterminarea vacilor pârțâitoare etc. De altfel, cam la fel se întâmplă cu propaganda „diversității” inversat-curcubeice, cu cancel culture și woke, cu „spațiile sigure” (safe haven) unde adulții infantilizați se pot simți liberi să își manifeste vulnerabilitățile și spiritul feminin/pisicesc/câinesc din ei.
Și uite că metoda este acum utilizată și în „lupta” contra evaziunii fiscale și contra banilor fizici.
Legea „austerității” fiscale, recent premiată de CCR ca monument de artă legislativă constituțională, obligă orice agent economic sau instituție privată (inclusiv instituții sportive, educative, culturale sau biserici) să se limiteze la maxim 50 de mii de lei/zi în casierie. Niciun bănuț mai mult. În caz de încălcare a plafonului, surplusul de cash se confiscă și, adițional, se aplică o amendă de 25 la sută din valoarea surplusului. Ai fost neatent, ai încasat 65 de mii de lei fizici într-o zi? Ei bine, 15 mii de lei se confiscă și, adițional, mai tre’ plătești și 3750 de lei amendă.
Ce o să se întâmple în practică: la momentul în care comerciantul/instituția privată va ști că depășește plafonul de 50 de mii zilnic, nu va mai permite plăți în numerar. Așadar, cel care va fi ajuns prea târziu la supermarket nu va mai fi putut plăti cu lei fizici, în ciuda faptului că minunata lege îi dă, totuși, dreptul să achite cu numerar fizic orice, în limita sumei de 5000 de lei/zi. Deci, chiar dacă ar fi vorba de cumpărături de o sută de lei, banii fizici nu mai pot fi primiți, căci se confiscă și, în plus, ar putea apărea și o enormă amendă în spinarea comerciantului. Așadar, casiera își va spune, fără să o poți acuza de ceva: ne pare rău, dar nu mai putem încasa nimic cash după ora 17,30 – am depășit deja plafonul zilnic maxim de cash…
Bun, poate că la București nu va fi ceva atât de grav, căci posesorul de cash (a.k.a. suspectul de evaziune fiscală) s-ar putea duce la un alt magazin. Dar la țară, unde este un magazin în sat și unul la zece kilometri, în satul vecin? E, la țară nu există, bre. Viața la țară e un construct social, așa cum sunt și femeia, mama, sora, mătușa, baba Veta etc. Hai Liberare?
Lasă un răspuns