Tezaurul a fost descoperit în 1929 în satul Bukyovtsi (Misia), municipalitatea Oryahovo din Bulgaria. Acesta constă dintr-un „jug” (vas mai mare) de argint, două fiale de argint, bijuterii de argint aurit, pocal de argint aurit, diademă princiară în formă de șoim, două aplice de flori de lotus conectate între ele. Cercetătorii au datat-o la sfârșitul secolului al V-lea î.Hr, Descoperirea din orasul Mizia este a doua cea mai mare comoară tracică, descoperită în nord-vestul Bulgariei. Ea mai conține un ornament și câteva aplice de harnașament pentru cal din argint. Forma și modul de execuție ale acestora permit comorii să fie datate între sfârșitul sec. V î.Hr. și începutul sec. IV. î.Hr.. Foarte interesantă este povestea descoperirii sale descrisă în detaliu. Alexander Vitanov, în luna februarie 1925, a descoperit accidental o parte a acestei comori pe domeniul său de vacanță, situat la 2 km sud de Bukyovtsy (Misia). Aceasta a fost descoperită într-o groapă, la o adâncime de la suprafața solului de 40 cm. și au fost trimise imediat la Muzeul Național de Arheologie din Sofia. Necunoscută este soarta altor obiecte de argint care au rămas la descoperitor. În primăvara anului 1935 Alexander Vitanov a decis să facă o cabană în aceeași localitate. Atunci când el a săpat solul a găsit a doua parte a tezaurului îngropat la aceeași adâncime în apropierea locului în care acum zece ani, a descoperit prima parte.
Cea de a doua parte este compusă dintr-o cupă de argint aurit, mai multe ulcioare și un număr mare de flacoane și aplice pentru harnașament de cal, de asemenea, realizate din argint. Alexander Vitanov s-a dus imediat la Sofia, unde s-a întâlnit cu giuvaiergiul armean Saanian și a stabilit condițiile de vânzare. Argintarul la rândul său, revinde o parte Muzeului Național de Arheologie – o cană, două vase, o parte din ornamentele pentru hamul de cal. Soarta elementelor rămase din a doua parte nu este cunoscută și probabil că sunt iremediabil pierdute pentru știința din Bulgaria. Comoara Bukyovtsy prezintă exemple excelente pentru producția de bijuterii din epocă. Printre ele un loc de frunte îl ocupă ornamentele de argint. Acestea sunt compuse din cinci fibule în formă de ac de siguranță, care sunt ornamentate bogat. Acestea, prin intermediul unor cârlige, sunt atașate la capetele decorative. Sub fiecare se află rozeta, una dintre ele având un decor mare și generos. Ele sunt legate între ele printr-un lănțișor împletit din fire de argint. De acesta au fost agățate pandantive sferice și ovale. Poate că acest ornament decora pieptul conducătorului geto-trac, fiind transmise din generație în generație.
Cupa de argint este magistrală, suprafața sa fiind brăzdată superficial cutat, accentuându-i astfel forma. Chiar sub gură este incizată cu o centură aurită cu ornamente florale și geometrice. Această cupă este diferită de alte obiecte din argint, cu forma sa și decorațiunile sale fine. Ea a avut probabil un loc special în slujba domnitorului geto-trac. Evident că, comoară Bukyovtsy a fost ascunsă în două părți, din cauza pericolului. Ele au fost îngropate la mică adâncime, în două gropi situate în imediata apropiere una de cealaltă. Se pare că circumstanțele în care obiectele au fost îngropate sunt aceleași ca și cele cu îngroparea tezaurului de la Rogozen, colectate de la mai multe generații de conducători geto-traci între sec. VI î.Hr. și IV î.Hr.. Această comoară din Rogozen se potrivește cu cronologica comorii din Bukyovtsy. Există o asemănare în modul de a îngropa aceaste comori, dar și în forma vaselor din celor două tezaure. Mai mult decât atât – izbitoarea similitudine sugerează chiar o unitate. În realizarea ulcioarelor însă din tezaurul de la Rogozen există un tip separat de tipul Bukyovtsy. Prin urmare, ipoteza că descoperirile din cele două orașe sunt de fapt părți din aceeași comoară, are motivațiile sale.
Misia este o localitate ce poate avea o misiune (însărcinare diplomatică, sarcină data cuiva, acțiuni de propagare a creștinismului), sau poate fi „un loc liniștit” (slavonă). În Prahova (România) avem localitatea Mislea, unde domnitorul Țării Românești Radu Paisie a ridicat o frumoasă mănăstire, demolată în perioada comunistă, după cutremurul din 1977. Mai sunt acolo pivnițele și zidurile mănăstirii. Dacă arheologii bulgari au făcut o legătură între tezaurele de la Rogozen și Misia, eu legasem într-un alt articol tezaurul de la Rogozen de tezaurul princiar getic de la Agighiol… Comoara Bukyovtsy (Misia) este o dovada a vicisitudinilor vieții umane. A aparținut unei familii de conducători geto-traci, cu un trai somptuos și demonstrează trecătoarea putere și bogăție a acestora. (G.V.G.)
Lasă un răspuns