Peștera Tecuri este situată pe Valea Pietrosului, comuna Baru (jud. Hunedoara) și este renumită prin frumusețea formațiunilor stalagmitice, coraliene și microcristalelor, aici aflându-se una din cele mai spectaculoase stalagmite din peșterile României, înaltă de șapte metri, de culoare albă, cu reflexii roz, declarată monument natural în anul 1954. Sistemul carstic al Peșterii Tecuri se află într-o arie protejată de interes național datorită formaţiunilor spectaculoase. Situată pe raza Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina și corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervații naturale de tip speologic), fiind înscrisă la numărul curent 2.500 din lista aprobată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000. Se află pe malul stâng al râului Strei, la o înălțime de 920 de metri, accesul se face printr-un aven adânc de 12 m. și este lungă de aproape 500 metri. Intrarea în peșteră este destul de îngustă, însă frumusețea ei, este grăitoare. După intrarea în peșteră se pot observa două galerii, una pornește spre nord-est și una în partea sudică. Galeria nord-estică prezintă numeroase bijuterii naturale realizate prin cristalizarea carbonatului de calciu, precum stalactite, stalagmite sau coralite. La capătul galeriei sudice se poate ajunge trecând peste un lac și ajungând la puțul situat aici. Munții Șureanu oferă o paletă largă de obiective turistice, pe lângă Peștera Tecuri. O serie de chei sunt renumite în Munții Șureanu. În partea de sud-vest a Dealului Runcu, deal ce are altitudinea de 788 de metri, se află Cheile Crivadiei, ce au lungimea de peste un km. Aceste chei nu prezintă poteci, datorită îngustimii și verticalității pereților. Cheile Băniței găzduiesc o peșteră celebră, Peștera Bolii, formată prin acțiunea pârâului Jupâneasa, o peșteră deosebită al cărei interior este ușor de parcurs, înălțimea acesteia fiind cuprinsă între zece și 12 metri. Zona Munților Șureanu este o zonă recomandată cu căldură spre vizitare, în special iubitorilor de natură, care doresc un moment de pace și de evadare din agitația urbană.
Ca și descoperire biospeologică, la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București este expus un exemplar de Sophrochaeta dacica (ord. Coleoptera, fam. Silphidae), provenit din peștera Tecuri, specie endemică, înscris în lista de bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național. Peştera Tecuri a fost descoperită din greşeală, de un bărbat din Crivadia, în anul 1947. Una dintre particularităţile de concreţionare a peşterii o reprezintă discurile, formaţiuni care pot fi poziţionate în cele mai variate unghiuri faţă de verticală, având diametre de aproximativ doi metri. Sunt forme cu aspect aplatizat, groase de circa 10 centimetri, care sunt „lipite” de peretele pe unde a venit lichidul care le-a dat naştere prin foarte mici suprafeţe faţă de diametrul lor. Pe feţele sau muchiile lor au „crescut” alte tipuri de formaţiuni: stalactite, coralite. În partea opusă faţă de panta spre Galeria Lacului, se află o galerie, înaltă la început, apoi cu un loc de trecut pe burtă, pe unde se pătrunde în nişte galerii uriaşe, împodobite pe tavan, pereţi şi podea cu ţurţuri (stalactite) şi cristale. După ce lacul ce a existat aici s-a retras (a secat) a urmat în timp concreţionarea podelei, pe care au crescut şi stalagmite de dimensiuni importante, iar argila de pe pereţii lacului s-a transformat în multe locuri în concreţiuni cu aspect de miniconopide. Stalagmita de șapte metri este printre cele mai înalte din peşterile României. Ea a crescut după dispariţia lacului de aici.
Ca toponimie, numele de „tecuri” a fost numele dat de localnici, pentru că „tecan” înseamnă în limbajul oamenilor „dolină”, adică pâlnie largă şi adâncă, cu fund plat sau nu, cu pereţi abrupţi sau în pantă, rezultat al coroziunii asupra calcarului. Pentru a ajunge aici, cea mai bună cale este din localitatea Crivadia (haltă C.F.R. pe linia Petroşani – Subcetate; DN 67C Petroşani – Haţeg). Din micul sat începe să urce un drum forestier, care ajunge tocmai în zona Poiana. După ce trece de partea amonte a Cheilor Munceilor – Jgheabului. Din Poiana Bojiţa, din dreptul cabanei forestiere, un drum se îndreaptă spre vest şi apoi sud, către Vf. Pleşa. După câteva sute de metri de la cabana forestieră el se ramifică: la stânga se merge către sud, iar la dreapta, în coborâre, spre buza versantului calcaros al Streiului. Aproape de capătul acestei din urmă ramificaţii, cu aproximativ 80 de metri înainte de capătul drumului se urcă în dreapta aproximativ 10 metri diferenţă de nivel de la drum până la intrarea Peşterii Tecuri. Dacă aveți noroc, puteți găsi aici o scară, dacă nu, unicul mod de a ajunge în peșteră este prin coborâre cu ajutorul corzilor. Vizitarea peșterii se poate face doar cu aprobare.
Lasă un răspuns