Este tot mai evident că executanții de la Bruxelles nu schimbă doar regulile Europei, ci însăși modul de funcționare al Uniunii. Și fac asta pentru că scopul păpușarilor este altul. Și nu mai vorbim nici măcar despre o schimbare de paradigmă în funcționarea UE. Ci va fi cu totul altceva, o altă structură, radical diferită, și teritorial, și legislativ și, cel mai grav, pentru a putea asigura primele două „ținte” (teritorial și legislativ), și la nivelul drepturilor și libertăților cetățenești. Căci, tot ceea ce se întâmplă astăzi în cadrul structurii europene nu mai are nici măcar un punct de „in memoriam” în ceea ce am semnat (nu și negociat, căci și atunci, doar luam act de ceea ce ni se impunea, precum punerea în coșul european a resurselor țării și eliberarea pieței agro-industriale pentru următoarele „formatări”), și ar trebui deschis un cu totul alt capitol de discuții. Nu o revizuire a aquis -ului și tratatului la care am aderat, ci o scriere de la capăt, și, poate acum, vom ști să negociem cu dreptul de veto pe masă, a unei alte configurații doctrinar-juridice pentru a reflecta realitatea de astăzi. Conjunctura în care am fost trași, și în numele căreia suntem și spoliați și tot mai aproape de restrângerea drepturilor și chiar libertăților cetățenești.
Și nu întâmplător apar semnale clare că războiul din Ucraina va fi folosit de Bruxelles inclusiv pentru a crea această altfel de uniune. Una non-europeană, una a nonfamiliei europene, una a corporațiilor și clanurilor transnațional-politice.
Și trebuie să ne trezim pentru că, altfel, în mai puțin de șapte ani, timpul de care are nevoie UE pentru a „ingera” aderarea Ucrainei, s-ar putea să ne trezim în situația în care, deși tot vom fi tot la nivelul unei țări sărace și pauperizate economic (pentru ea însăși, nu pentru exploatatorii de la Bruxelles!), să fim puși în situația în care, nu doar să pierdem masiv orice tip de fonduri europene (pe vari motive, care se pregătesc, se șlefuiesc punctual acum pe capitolele de insuficiențe legislative, neînchideri fiscal bugetare, nereformarea și, în scurt timp, suprapresiunea dată de sistemul de pensii, a cheltuielilor cu pensionarii de mâine, pentru că așa va trata Europa pensiile noastre, drept cheltuieli, poate considerate „a priori” ca fiind și nejustificate, impunându-ne generalizarea unui venit minim, și nu tratarea lor ca un drept al contribuțiilor dintr-o viață de muncă, în sisteme prăbușite, în conjuncturi abil manipulate și persuasiv răsturnate peste noțiunea în sine a dreptului la pensie).
Deja Bruxelles -ul anunță un preț uriaș al aderării Ucrainei, formulând un buget al aducerii Ucrainei în UE (186 miliarde de euro) înainte de a avea acordul membrelor pentru aderarea acesteia… O factură care ar trebui să scandalizeze, nu doar prin valoarea în sine, deși cu atâția bani s-ar mai face o uniune!, ci și pentru că impune un „scadențar” al tăierii banilor primiți de membrele UE și a creșterii sumelor date drept contribuții obligatorii la bugetul uniunii. Adică nu va mai exista sprijinul pentru dezvoltarea unora dintre actualele membre pentru a recupera din diferențele financiare și sociale din interiorul Europei! Astfel, în Europa de mâine, într-o schimbare de abordare, în care aderarea unei țări va servi scopului de a impune celorlalte state contribuții mult mai mari, în paralel cu reducerea și chiar eliminarea banilor primiți pentru dezvoltare, par a se trasa și noile roluri. Un proiect în care Ucraina să devină grânarul UE, dar și principalul furnizor de anumite produse agro-industriale, drept care, deși nimeni nu a votat încă pentru aderarea Ucrainei, Bruxelles-ul „bugetează” masiv Kievul la nivelul subvențiilor agricole din viitorul imediat, cu peste 96 miliarde de euro în șapte ani! Un viitor în care, din resursele noastre din Marea Neagră, se va asigura siguranța energetică a Europei, de unde și lupta de masculi „alfa” dintre Austria și UE (nu noi!) pentru controlul surselor pe viitor a acestei siguranțe energetice, în speță, platformele maritime de exploatare, unde deja Austria s-a trântit parte în parte cu noi, considerându-se coproprietar pe 50 la sută din rezerve, nu pe drepturile de exploatare!, șicanările Schengen de acum însemnând de fapt smulgerea de la noi, ca un compromis pentru ridicarea „barierei”, a cel puțin un procent care i-ar da clauza de aur necesară stabilirii regulilor jocului.
De aceea, nu ar trebui să ne mai cramponăm de acest Schengen de azi pe mâine, căci oricum, vremurile pot schimba lucrurile extrem de repede (și să n-ajungem a ne bucura de Schengen mai puțin decât am avut parte de UE, așa cum ar fi trebuit să fie!), cedând, la schimb, tocmai siguranța energetică de mâine. Ba, poate ar trebui să inițiem noi suspendarea dosarului, mai ales că, atât ne-am cramponat de el, că l-am transformat într-o prea valoroasă carte pentru Austria, și să schimbăm strategia. În fond, de ce să stăm noi la mâna Austriei, când, oricum, pierderile de pe urma unei neactivări a Schengen -ului ar fi nesemnificative în comparație cu pierderea locului, grație gazelor pe care le avem în Marea Neagră, de la cârma siguranței energetice de mâine?!…
Lasă un răspuns