Să n-ajungă totul o acțiune tot împotriva noastră!… Și a fraților noștri!… Să nu se transforme planul de a evita sufocarea pe mai departe a porturilor, piețelor și magazinelor noastre, printr-un mecanism de licențiere a importurilor de cereale, într-o altă acțiune bine dirijată dinspre casta anti-românească… A aceleia tot mai grosolană și fățișă în acțiunile ei împotriva noastră… Împotriva a tot ceea ce înseamnă ființă românească, a Patriei-Mumă, a fiicei și fiicelor sale… Să nu cădem iarăși pradă acelorași indivizi ce s-au așezat cu șezuturile lor slinoase pe o întreagă trăire, pe o istorie, pe o emoție și o așteptare… Mai ales că nimeni nu mai veghează dintre cei ce ar trebui să o facă… Căci, deși avem atâtea personaje publice și formațiuni ce mimează unionismul, reîntregirea ori măcar sprijinul pentru frații noștri, reacțiile lipsesc… Iar departe de asumarea unei poziții clare stau și cei vizați („protejați”) de presupusa măsură de sprijin a guvernanților: fermierii și asociațiile lor… Or, impunerea unui mecanism de licențiere a importurilor de cereale și Moldovei (evident, moldovenești, și nu cele ucrainiene „strecurate”), similar celui aplicat Ucrainei, nu este corect! Nu este firesc! Pentru că nu din cauza fraților noștri s-au blocat exporturile și tranzacțiile din porturile și de pe piețele noastre. Nu din cauza produselor din Moldova li se strică țăranilor noștri cerealele pe câmpuri, în hambare, în depozite! Și nu din cauza fraților noștri nu mai au loc cereale noastre în porturi, în piețe, în magazine! Și, poate cel mai important, nu contra exporturilor moldovenești s-au aliat statele europene când au impus, nu o blocadă, ci un paravan împotriva sugrumării propriilor lor țări de fluxurile masive venite din Ucraina. De livrările forțând limitele și posibilitățile de absorbție ale Europei fără a perturba producțiile și piețele propriilor state membre. Și nu, nu Republica Moldova a fost beneficiara acordului de liber schimb cu UE, din 2014, pentru diversificarea importurilor și creșterea cantităților de produse agro-industriale, inclusiv prin reducerea taxelor ca importuri din afara UE…
De aceea, Moldova nu trebuie amestecată în povestea protecției cerealiere a României, culmea, tocmai de către guvernanții noștri! Pentru că nu despre produsele ei este vorba. Și nu avem de ce să le impunem lor licențe pentru a-și mai putea aduce produsele aici. Este vorba strict despre Ucraina! Despre protecția fermierilor români de supraimporturile ucrainiene care le-au blocat fluxurile de export prin porturile românești dar și accesul direct pe piețe. În plus, fluxurile ucrainiene nu i-au sugrumat doar pe agricultorii noștri, ci și pe frații moldoveni, inclusiv la nivelul acelor produse care, vândute aici, reprezentau un sprijin pentru ei. Dar criminalitatea tot mai organizată împotriva oricărei forme de manifestare a românismului (de aici și de dincolo de Prut) înfige încă un țăruș împotriva singurei solidarități pe care ar fi trebuit să o aibă țara noastră: cea cu frații noștri din Moldova! Cu frații de care ne lăsăm îndepărtați, dar și înstrăinați, din cauza unei guvernări ticăloase…
Să fie clar! Noi nu împotriva cerealelor din Moldova am protestat! Nu împotriva a oricât ar fi putut fi adus de acolo! Ca grâne moldovenești, nu ucrainiene, desigur! Pentru că era în sprijinul aceleași ființe: cea românească, fie ea și vremelnic despărțită de faliile unor conjuncturi impuse. Iar acest mecanism de licențiere a produselor cerealiere trebuia să vizeze doar Kievul! Nu ajutorul pe care ar trebui să-l dăm fraților noștri din Moldova, inclusiv prin accesarea piețelor noastre cu produsele lor. Sigur, va exista întotdeauna și riscul ca, sub denumirea de produs moldovenesc, să fie aduse în România cereale ori alte produse agro-alimentare tot din Ucraina. Dar pentru asta există alte mecanisme, mai ales că și guvernul de la Chișinău a impus o serie de măsuri pentru a reduce intrările de cereale ucrainene, ce au perturbat masiv și activitatea fermierilor lor…
