Nebunia colectivă este un fenomen în care un grup mare de oameni vor începe să acționeze în mod irațional sau să adopte comportamente neobișnuite cu ocazia evenimentelor sau ideilor care se răspândesc rapid prin imitație sau prin senzațional. Este caracterizată prin pierderea rațiunii individuale în favoarea influenței sociale colective. Războaiele mondiale oferă un exemplu evident de nebunie colectivă, întrucât un număr mare de oameni a fost influențat să acționeze într-un mod irațional și distructiv într-un context de conflict global. Poate acest anunț „oficial” nu face parte din această stare colectivă, dar totuși: „Fac un apel public către locuitorii din nordul Dobrogei, cei din zona Delta Dunării și mai sus spre nord Brăila, Galați, dacă auziți vreun zgomot suspect, dacă vi se pare că ceva este în neregulă, dacă auziți un zgomot de aparat zburător care nu v-a mai fost dat să-l auziți, sunați la 112! E foarte important ca oamenii care văd și aud aceste aparate să sesizeze instituțiile care pot interveni. Nu avem suficiente forțe, nu avem suficienți militari să fie puși din kilometru în kilometru și să se uite pe cer, să audă. Dar populația poate contribui la prevenirea acestor incidente.”
Oficialii noștri oficializați de câteva zile și prin legi care le dă dreptul să nu mai punem întrebări, orice întrebare poate fi interpretată ca instigare la ură sau la altă daravelă care este mult mai mare. Vorba cetățeanului turmentat: „Eu votez cu coana Joițica că e damă bună” și să nu ne mai gândim să punem întrebări. Nu trebuie să întrebăm ce s-a întâmplat în parlamentul Canadian când a fost aplaudat Iaroslav Hunka, imigrantul ucrainian în vârstă de 98 de ani care a fost prezentat ca „erou ucrainean și erou canadian” care a luptat cu naziștii „pentru independența Ucrainei împotriva rușilor”. Știu că președintele Trudeau a spus că regretă, el nu a știut, el a știut doar să blocheze conturile oamenilor care s-au răzvrătit în pandemie. Un proverb al nostru spune: „cine se aseamănă se adună”. Iar că nu a știut, mi se pare tot o fandacsie. Vorba marelui Caragiale în „Conu Leonida față cu reacțiunea”: Fandacsia este gata, iar din fanadacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, nimic nu mișcă”. Dacă mișcă cineva, blochează conturile în bancă, apoi foame pe ei cât Casa Albă.
Dar să mergem „Pas cu pas” că doar am fredonat la „contrabăs-escu” și am ajuns să fim tăcuți și muți la Masa Tăcerii lui Brâncuși. Totul e bine și nu trebuie să uităm. Djokovic i-a arătat unui jurnalist american adăpostul unde el și familia sa s-a ascuns de bombele NATO. Novak Djokovic nu a uitat niciodată de unde a venit, adesea în multe interviuri a menționat copilăria sa, bombardamentele și tot ceea ce a trecut Serbia în anii nouăzeci. Astfel, în urmă cu câțiva ani, l-a dus pe jurnalistul american Graham Bensinger prin adăpostul în care se ascundea el și familia lui de bombe. Vorba domnului care a demonstrat în România ce înseamnă manipularea în mass-media, el a fost văzut și nevăzut la Castelul Bran, dar nici Dracu-la nu l-a văzut acolo…! Elon Musc: Like Gulliver, tied down by thousands of of little strings, we lose our freedom one regulation at a time. (Asemenea lui Gulliver, legat de mii de sfori mici, ne pierdem libertatea pe rând). Gulliver era acel uriași care s-a pierdut în țara piticilor, așa cum ne pierdem noi (uriași de mulți) în lumea piticilor (mari).
În timpul celui de-al doilea război mondial, în Ucraina au existat mai multe grupuri și mișcări care au promovat ideologii de extremă dreapta sau care au colaborat cu regimul nazist. Deși nu este corect să le numim „fasciste” în sensul strict al termenului, aceste grupuri au avut multe caracteristici similare cu fascismul. Un exemplu notabil este Organizația Ucraineană Naționalistă (OUN) condusă de Stepan Bandera, care a fost activă în timpul războiului și a luptat împotriva trupelor sovietice și poloneze. OUN a avut drept scop obținerea independenței Ucrainei și a promovat unele idei naționaliste radicale. De asemenea, existau și alte grupuri și formațiuni ucrainene care s-au alăturat voluntar forțelor naziste, cum ar fi Divizia SS „Galizien” și Divizia SS „Nachtigall”. Aceste unități au luptat în rândurile Wehrmachtului german. Dar trebuie să spunem că nu întreaga populație ucraineană a sprijinit ideologia fascistă sau colaborarea cu naziștii. Existau și opozanți ai nazismului și a regimului fascist în Ucraina, care au luptat împotriva ocupației naziste și a regimului lor în timpul războiului.
Știu, acum o să spuneți: România ce a făcut…? În România, perioada celui de-al doilea război mondial a fost una complexă și tumultoasă. La începutul războiului, România era condusă de regele Carol al II-lea, iar țara era o monarhie. În 1940, România a suferit o serie de pierderi teritoriale din cauza presiunilor exercitate de Puterile Axei (Germania, Italia și Japonia). Dobrogea de Sud a fost cedată Bulgariei, iar regiunea nord-vestică a Transilvaniei a revenit Ungariei. În 1941, România s-a alăturat Germaniei naziste în invadarea Uniunii Sovietice, având propriile sale interese teritoriale și dorind să recupereze teritoriile pierdute în 1940. În august 1944, Regele Mihai I al României a decis să rupă alianța cu Germania nazistă și să se alăture Aliaților, determinând ocuparea țării de către forțele sovietice în urma unei campanii militare. Se pare că nu am învățat nimic din istorie, iar ne jucăm de-a războiul și tot noi plătim datoriile de război, sau poate iar nu alegem partea bună. O Ucraină înarmată și puternică înseamnă mai mult război în Europa. Dar să fie pace!
Lasă un răspuns