Mai puțin cunoscute, cele două pumnale de aur descoperite la Măcin (jud. Tulcea), sunt deseori confundate – datorită asemănărilor lor – cu pumnalele de aur din Tezaurul de la Perșinari (jud. Dâmbovița). Pumnalele din aur de la Perșinari sunt de tip triunghiular, scurte şi fără mâner, au lamele lanceolate, evazate arcuit spre bază, uşor cambrate pe mijloc şi profilate convex spre vârf, cu o nervură mediană de secţiune rotundă şi baza dreaptă, cu două aripioare laterale, orizontale. Piesele au fost turnate în tipare bivalve. După mărime şi greutate, se pare că întreaga serie de pumnale a fost turnată în patru matriţe, fiind realizate în acelaşi atelier. De remarcat este faptul că un singur pumnal este complet finisat şi numai două parţial finisate. Analogiile cele mai apropiate descoperite pe teritoriul României sunt aceste două pumnale de aur de la Măcin (jud. Tulcea), aproape identice ca formă şi amândouă finisate complet. Cantitatea mare de aur, forma similară cu piesele din Tezaurul de la Borodino (Basarabia; Odesa; Ucraina), dar mai ales Măcin, precum şi cu piese din inventarul mormintelor – puţ de la Micene (Turcia; Asia Mică), îndreptăţesc atribuirea pieselor de la Perşinari aceleiaşi grupe culturale cu acestea ne face să concluzionăm că suntem în fața unor elemente specifice helladicului târziu (cultura miceniană în Grecia) şi se datează în secolul al XVI – lea î.Hr.(acum peste 3600 de ani). Putem aminti în aceeași grupă de piese din aur asemănătoare ce reprezintă simbol al puterii militare sau religioase și Tezaurul de la Țufalău (jud. Covasna), ce a conținut printre altele și nouă securi de aur, din care una se află la Muzeul din Viena.
Tezaurul de la Perșinari este un unicat, alcătuit dintr-o spadă din aur (ce cântărea întreagă cca. trei kilograme.), cinci topoare fragmentare din argint şi douăsprezece pumnale din aur, dintre care unul fragmentar. Specialiștii au în vedere faptul că toate sunt produse locale realizate sub aceeaşi influenţă, a civilizaţiei miceniene, au aceeaşi funcţie, de armament de ceremonie şi însemne de rang social şi datează din aceeaşi perioadă. De asemenea, pumnalele descoperite la Măcin semnalează existența aici a unui conducător religios sau militar important (posibil aflat în legătură cu acel centru unde a fost descoperit Tezaurul de la Perșinari (Valea Dâmboviței) și a unui centru social bine organizat. Adăugându-se bogatelor inventare funerare descoperite în mormintele principilor geți peste încă 1000 de ani, pumnalele și spada de aur de la Perșinari și Măcin, de acum peste 3600 de ani vechime, din vremea anticei Micene, asigură dovada existenței unor centre de putere autohtone, dar și existența unei culturi și a unei religii milenare.
Zeul Leu (Forța Vieții; simbol al Vechii Religii Valaho – Egiptene) este zeul egiptean ascuns aflat pe artefactul descoperit în antica cetate Durostorum (Călărași), este cel ce ține Coloana Cerurilor ridicată (ca un cort), spre a putea crește Pomul Vieții. De aceea apare leul pe anumite însemne (aplica de aur de la Chirnogi; matrița de bronz de la Sarmizegetusa; poarta cetății Micene; leoaicele-pantere din Tezaurul de la Pietroasa, etc.). O ipoteză: aceste pumnale de aur (sau și topoarele de aur) puteau fi purtate „la brâu” de către un șef conducător sau preot – sacrificator (așa cum apare pe obrăzarul coifului de aur descoperit la Coțofenești), sau puteau fi fixate pe cozi înalte de lemn, ca sulițe „halebarde” din aur („naginata”) și purtate de către garda de corp sau însoțitorii acestui mare conducător. O imagine clarificatoare avem pe metopele Monumentului de la Adamclisi, dar și pe stampele japoneze din vremea samurailor, sau a soldaților purtători de halebardă din evul mediu. Pumnalele, spadele și topoarele de aur, pe lângă marile brățări de aur, coifuri, cupe, piese de harnașament și rhytonuri, ofereau strălucire unor curți regale grandioase care au existat de-a lungul istoriei noastre de peste 3600 de ani, pe teritoriul geto-daco-tracilor. (G.V.G.)
Lasă un răspuns