Lumea o scenă, spectatorii așteaptă finalul în „Romanul de cinci parale”. Nu degeaba Bertolt Brecht începe romanul: „Fritz pleacă la război și se întoarce fără un picior”. Cinic…! Eu îl începeam: a fost și a luptat pentru pace, pacea lumii care nu ne dă pace, apoi vorbeam despre sacrificiul lui care a fost pentru binele omenirii și pentru o lume normală. Dar ce mai este normal, politicianul este un actor parvenit. Iată o cronică a teatrului politic din ultimi ani: Ultimii trei ani au fost plini de evenimente politice care au captat atenția întregii lumi. Începând cu Statele Unite, alegerile prezidențiale au fost în centrul atenției. Campania electorală tensionată dintre președintele în funcție de atunci Donald Trump și principalul său contracandidat, Joe Biden, a ținut întreaga planetă cu sufletul la gură. Candidații au tras (dar și au încasat) lovituri neîncetate unul altuia în încercarea de a câștiga încrederea alegătorilor. În cele din urmă, Joe Biden a fost declarat câștigător, devenind al 46-lea președinte al Statelor Unite.
Pe plan european, Uniunea Europeană a fost martora unor schimbări semnificative în politica sa. În luna ianuarie (2022) Regatul Unit a părăsit oficial UE în urma negocierilor îndelungate și controversate privind Brexitul. Acest pas a avut un impact major asupra relațiilor economice și politice din întreaga Europă. De asemenea, pandemia COVID-19 a pus presiune suplimentară asupra liderilor politici europeni, și au fost obligați să ia măsuri urgente pentru a gestiona criza și a coordona eforturile de vaccinare. Eforturi recunoscute de cineva aparte, iar acel cineva este Kamala Harris. Acum parcă începem să înțelegem: „Când investim în energie curată și vehicule electrice și reducem populația, atunci mai mulți dintre copiii noștri pot respira aer curat și pot bea apă curată.” Reducem populația și rămân copii fără părinți, cum…?
În Orientul Mijlociu, conflictul dintre Israel și Palestina a continuat să fie unul dintre cele mai fierbinți subiecte politice. Atacurile reciproce și tensiunile crescânde au dus la un număr mare de victime și la deteriorarea relațiilor dintre cele două părți implicate. În același timp, Iranul a continuat să-și consolideze prezența regională, generând îngrijorare în comunitatea internațională. În Asia, China a continuat să-și consolideze poziția ca putere economică și politică dominantă. Relațiile sale tensionate cu Statele Unite au rămas în centrul atenției, punând presiune pe aliații și partenerii din regiune. De asemenea, criza politică din Myanmar, declanșată de lovitura de stat militară, a adus cu sine instabilitate și violențe extreme.
Pe fondul acestor evenimente majore, în multe țări din întreaga lume, societatea civilă și cetățenii au continuat să lupte pentru drepturile omului, justiție socială și egalitate de gen. Proteste și mișcări populare, precum Black Lives Matter, au pus presiune pe liderii politici și au cerut schimbări sistematice. Teatrul politic din ultimul an a fost plin de tensiuni și schimbări. Într-o lume conectată și interdependentă, evenimentele politice dintr-o țară pot avea un impact major asupra altora. Dar vom vedea cum se vor dezvolta aceste aspecte și cum va evolua teatrul politic în următorii ani. O evoluție prin tăcere, pentru că nimeni nu vorbește despre cum tratatele de la: Minsk unu și doi au fost încălcate de cele două părți. Două părți, care de fapt sunt mai multe părți. Actul unu și actul doi. Primul tratat de la Minsk, cunoscut și sub denumirea de Acordurile de pace de la Minsk, s-a semnat pe data de 5 septembrie 2014 între Ucraina și rebelii separatiști din regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina de Est. Aceste acorduri au fost mediate de către Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Rusia și Uniunea Europeană.
Prin acest tratat, părțile implicate au convenit să înceteze efectuarea operațiunilor militare în Donbas, să adopte măsuri de „dezescaladare” și să stabilească un regim de încetare a focului durabil. De asemenea, au fost stabilite prevederi pentru restabilirea controlului guvernamental asupra granițelor, iar regiunile afectate urmau să primească un statut special. Cu toate acestea, de la semnarea primului tratat de la Minsk, au existat recrudescențe ale conflictului în regiune și s-au înregistrat multiple încălcări ale acordului de către ambele părți implicate. Tratatul de la Minsk a fost urmat de mai multe runde de negocieri și acorduri ulterioare, precum Minsk II, semnat în februarie 2015, cu scopul de a rezolva conflictul în Ucraina de Est.
Minsk II este al doilea set de acorduri de pace semnate între Ucraina și rebelii separatiști din regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina de Est. Acest tratat a fost semnat pe 12 februarie 2015 și a urmat tratatului original de la Minsk din septembrie 2014 care nu a reușit să rezolve complet conflictul. Minsk II a reafirmat prevederile din Minsk I și a inclus noi măsuri pentru punerea în aplicare a acordurilor de pace. Principalele puncte ale acordului includ încetarea completă a focului, retragerea armamentului greu, instituirea unei zone-tampon între forțele combatante, înființarea unui mecanism de monitorizare și control, precum și restabilirea controlului guvernamental asupra graniței de stat a Ucrainei în regiunile afectate. „Retragerea armamentului greu” iar astăzi au bombe cu defragmentare aprobate de SUA. Deci tratatul de la Minsk II a reprezentat un efort de oprire a conflictului.
Atât tratatul de la Minsk I, cât și tratatul de la Minsk II au fost încălcate de ambele părți implicate în conflictul din Ucraina de Est. Ucraina a acuzat Rusia și rebelii separatiști din regiunile Donețk și Lugansk de încălcarea acordurilor prin continuarea ostilităților, nerespectarea regimului de încetare a focului și respingerea controlului guvernamental asupra granițelor. Ucraina a afirmat că Rusia a furnizat sprijin militar, inclusiv armament și trupe în aceste regiuni, în ciuda acordurilor de pace. Pe de altă parte, Rusia și rebelii separatiști au acuzat și ei Ucraina de încălcarea tratatelor prin nerespectarea regimului de încetare a focului și blocarea implementării mecanismului de control și monitorizare.
În concluzie, ambele părți au încălcat tratatele în diferite momente și sub diferite forme, ceea ce a dus la continuarea conflictului în regiunea ucraineană de Est. Despre cauzele încălcării tratatului nu vorbesc, ce putem vedea și ce concluzii tragem…? Dar să lăsăm pe alții mai deștepți să vorbească: „Summit-ul NATO din 2023 de la Vilnius, Lituania, este acum doar o amintire. Dacă aș putea caracteriza summit-ul în doar în două cuvinte, aș spune: „realitatea mușcă. Și mușcă în ambele sensuri”, se afirmă într-o analiză publicată azi de Daniel McAdams, director al think-tankului american, Institutul Ron Paul pentru Pace și Prosperitate. Pe de o parte, SUA și aliații săi din NATO s-au confruntat față în față cu realitatea că promisiunile nesfârșite de ajutor militar „nelimitat” acordat Ucrainei pentru a învinge Rusia nu vor duce la atingerea acestui obiectiv. De cinci săptămâni se așteptată contraofensivă ucraineană, dar a produs zero rezultate. Rușii au eliminat alți 20.000 de soldați ucraineni din grupul tot mai mic al celor recrutați cu forța (cu forța?) și slab instruiți, scrie McAdams.”
Lumea e o scenă, dar scena aceasta a trecut de la lumea orwelliană în lumea teatrului lui Eugen Ionescu. „Jocul cu moartea” Această piesă absurdă ne este prezentată ca fiind o victorie. Așa ne spune un prim secretar de stat. Dar să fie pace!
Lasă un răspuns