În schimb, de cealaltă parte, Moscova și-a activat toate resursele și fronturile de acțiune geopolitică… Și-a mutat o parte din arsenalul său nuclear în Belaurs, pentru a aduce la masa puterilor nucleare o țară de facto aliată ei, schimbând raporturile forțelor de șantaj, presiune și negociere la nivel de viitoare tratative de denuclearizare… Apoi, a anunțat că va bloca linia de export a cerealelor ucrainiene prin Marea Neagră, și asta chiar pe mâna de cărți de pafariști ai liderilor Europei, care nu au respectat condițiilor puse de Rusia, și acceptate de UE, pentru tranzitul cerealelor (în speță, liberul export de îngrășăminte din Rusia)… Ceea ce va duce la punerea unui nou focar de presiune diplomatică, și nu numai, când foametea va strânge din greu cureaua subzistenței alimentare din țările africane, disperarea continentului negru fiind dovedite de vizitele la Kiev ale unor delegații ale țărilor africane, care au încercat înmuierea încrâncenării lui Zelenscki față de orice propunere de pace… Un cerc de învăluire în noile conjuncturi geostrategice aplicat de Moscova, nu în ultimul rând prin demararea unui proces bine gândit la Kremlin pentru îndepărtarea, în pași mărunți, a lui Zelenscki de aceea imagine de salvator și star de „zoom” și „google meet” afișată prin feluritele colțuri ale lumii.
Și nu, nu este vorba doar de aruncarea dinspre scenariștii de la Moscova doar a lăturilor specifice unui proces de decredibilizare, prin ridiculizarea de către Putin a liderului de la Kiev și etichetarea acestuia, evreu fiind, ca reprezentând o adevărată rușine pentru poporul ales… Aparent, doar vorbe, nu?!… Numai că acțiunile de politică externă ale Rusiei relevă un plan bine pus la punct, chiar dacă este la nivelul vechii diplomații („old boys”!) și nu a formelor pafariste de politici de „new age” -uri care au îndobitocit centrele de politică externă, și chiar internă, ale statelor UE… Iar în reușitele valului diplomatic moscovit se încadrează și obținerea unui teren consular în zona fierbinte a Ierusalimului de Vest, acceptarea de către evrei, după decenii de refuz, a unei „parcele de teren rusesc” semnalând poate un fapt și mai important: acela că și Israelul s-a săturat de evreul de carton cu tigăi pe post de acoperitoare de nudități, și nulități, de „stand-up comedy” …
Și cum, în cele din urmă, pe tabla de șah va rămâne cel ce va câștiga războiul de influență, persuasiune, acceptare și impunere politico-diplomatică, avem deja parcă dimensiunile geostrategice ale zilei de mâine… Poate chiar ca „operațiune specială”… Una care va înlătura, „suis-generis”, pe acela care se încrâncenează doar să bifeze deciziile de supraînarmare și ucidere, prin transformarea propriilor soldați în carne de tun (dincolo de linia de la care acest lucru ar fi putut fi evitat) și care refuză, cu ostentație, orice mediere a păcii: și dinspre turci, și dinspre francezi, și dinspre chinezi, și dinspre Vatican, și dinspre statele africane în care foametea ce le devorează populațiile se vor dovedi înzecit mai importante decât planurile Kievului de restaurare a unei situații, istoricește, oricum non-legis…
Lasă un răspuns