„Places to do nothing” sau „Ce faci bade, șezi și cugeți? Nu, numai șed!”

Ne mirăm că bunicii noștri erau sănătoși și treceau cu bine peste greutățile vieții, fără a avea probleme cu depresia, sau de altă natură. Râdem la o glumă spusă la adresa „comunității” românești din Ardeal și care spune că Ion trece pe la poarta lui Gheo și văzându-l pe prispa casei, îl întreabă: „Ce faci Gheo, șezi și cugeți?”, iar acesta îi răspunde, sincer: „Nu, numai șed!”. Este ceva asemănător cu bancul cu ardeleanul ce este chemat la tribunal că a trecut un an de la căsătorie, iar el nu și-a îndeplinit datoria de soț, la care acesta răspunde: „Ce atâta grabă?”. Sau mai avem o carte, tot a unui ardelean care se cheamă „Pas cu pas”… Alergăm grăbiți zilnic, fără să ne dăm seama, pentru a face față sarcinilor, care sunt din ce în ce mai multe. Trebuie să avem grijă de corpul nostru (mâncare, apă, etc.), de hainele și încălțările noastre, de imaginea noastră (machiaje, tatuaje, piersinguri, gene-sprâncene, sâni și buze, etc.), de cultura noastră (tv, radio, cinema, cărți, spectacole, dans), de casa noastră (curățenie, căldură, apă, etc.), de familie (partener, bunici, părinți, copii) de animale de companie (pisică, cățel, peștișori, flori, porumbei, etc.), de sănătate (pastile, vizite la medici), de pasiuni (sporturi, timbre, etc.), de mașină (bicicletă, moto, etc.), de administrația blocului și a primăriei, de sarcinile de serviciu, de somn, de cafea, de plata facturilor, de vecini, de prieteni, de rude, de vacanțe, de reciclare și calea „bio”, de stelele după cer…

Ni se spune că trebuie să fim „cineva” în viață și toate acestea „costă” timp și energie. Bunicii noștri erau parte dintr-o comunitate și nu căutau să iasă în evidență cu ceva. Ei trăiau „ca toată lumea”. Dar, dacă vrei să fii „cineva” (așa cum „se cere”), ritmul nostru natural se schimbă. Trebuie să pozezi, să ai atitudine, să fii disponibil, etc. Celulele vibrează mai repede. Corpul este mai nervos și tremură. Te întrebi cum de pot ceilalți să facă față și tu nu poți? Te forțezi și crezi că te vei adapta. Așa ți s-a spus: că omul se adaptează. Adevărul este că nu se adaptează. Girafelor nu le-a crescut gâtul pentru că nu au mai avut iarbă și au întins capul spre frunzele copacilor. Sau mai bine, omul are o limită de adaptare. La un moment dat corpul, care este parte a întregului, dar nu este sufletul, nu mai vrea să trăiască în acest ritm. Și atunci apar stări de „alarmă”. Oare de ce au apărut atâția oameni cu strări depresive după 89? De ce se golește Bucureștiul în fiecare weekend și tot cetățeanul aleargă spre mare și munte, să se „recreeze”? Pentru că, pentru un timp limitat, va face altceva, sau nu va face nimic. Acestea sunt (sau pot deveni) atât de căutatele „Locuri de făcut nimic” („Places to do nothing”). Pe plaje, pe poieni, prin pădure, pe alei, oamenii pot sta pur și simplu degeaba cu ore. Avem deja în cartierele de blocuri sau în sate, la stradă, băncuțele pensionarilor. Pe acestea pot lua loc și tinerii sau maturii, fără probleme. Vedeți, oamenii pot „suferii” de agitație (de multe ori în gol), așa cum mai pot „suferi” de nevorbire. Omul poate fi nevorbit, așa cum este nemâncat, nemuncit, neiubit… Priviți pisicile cum își caută echilibrul, cum mierloie, sau caută iubirea, cum stau pur și simplu degeaba… Societatea și familia îți spun că viața este o luptă și tu trebuie să ajungi cât mai sus, pe scara vieții. Dar nimeni nu îți spune prețul acestui loc privilegiat din societate. Treci pe lângă visurile tale – treapta ta din scara vieții, locul unde ți-ar fi bine – și urci mai sus, pentru că așa a zis cine a zis… Și vezi că aerul este mai rarefiat și trebuie să fii în permanență în alertă să nu îți ia locul altcineva…Ce cauți acolo? De ce vrei să fii tu șef? Lasă-l pe altul și tu găsește-ți locul mai jos, acolo unde îți este cald și bine. Și atunci poți să stai degeaba (ca pisica) ori de câte ori simți nevoia…Veți vedea că viața merge mai departe, că există un destin, o „roată” a timpului…iar tu poți fi și „privitor”…

Ideea creării „Locurilor de stat degeaba” mi-a venit după ce am citit un articol publicat în Revista Biz nr. 340 (20 februarie – 15 martie 2020), semnat de Ovidiu Neagoe. În articol era vorba despre fericire, iar olandezii propun o soluție care cu siguranță vă va câștiga cu rapiditate: este vorba despre „niksen”, adică arta de a nu face nimic. „Este suficientă doar o scurtă plimbare pe străzile din Amsterdam ca să-ți dea seama că olandezii sunt un popor fericit. Petrec foarte mult timp în aer liber, prin parcuri, zâmbesc des, foarte mulți merg cu bicicleta la birou, iar traficul este practic inexistent. Cele mai multe case nu au perdele sau draperii, iar dacă veți avea vreodată curiozitatea să aruncați o privire după ce se lasă seara într-una dintre aceste locuințe foarte probabil veți vedea o familie fericită care ia cina, în jurul unei mese și nu în fața televizorului sau cu telefoanele mobile în mână. Și, dacă nu mă credeți, vă propun să vă uitați peste rezultatele studiului „World Happiness Report 2019”, realizat de Națiunile Unite. Raportul arată că Olanda ocupă locul al cincilea într-un top al țărilor cu cei mai fericiți locuitori, clasament dominat de Finlanda și Danemarca. Comparativ, România s-a clasat pe poziția 48, între Argentina și Cipru. Studiul ia în calcul cinci criterii, iar la unul dintre acestea, speranța de viață, Olanda înregistrează un scor mai mare decât primele două clasate, Finlanda și Danemarca. Și, nu trebuie să fim absolvenți de medicină să știm că există o legătură strânsă între speranța de viață și stresul psihosocial, care crește riscul declanșării bolilor cardiovasculare.”

De data aceasta secretul olandezilor nu are legătură cu drogurile ușoare care sunt legale în Amsterdam. „Olandezii au un mod foarte relaxat de a privi viața, cum nu am mai experimentat în alte locuri în care am trăit în lume. Niksen nu înseamnă să nu te gândești la nimic, ca la meditație, ci să nu te gândești la problemele de la muncă, să iei o pauză de la stresul de zi cu zi, să te plimbi în natură, de exemplu. Nu presupune să nu faci chiar nimic, cum s-ar crede, ci să faci lucruri care nu generează stres, nu te solicită din punct de vedere mintal și sunt benefice pentru sănătate”, spune Helen Turner, holistic health coach în Amsterdam. „Poate fi ceva care vă încurajează să fiți mai creativi. Poate vă place să croșetați sau să pictați, ori să scrieți câteva gânduri, sau altceva la care să nu fiți nevoiți să vă gândiți prea mult”, adaugă Helen Turner. Pictează sau croșetează, chiar dacă nu găsești o finalitate economică acestei activități. Fă-o de drag! De plăcere! Degeaba! Oferă unui prieten „lucrul” nou creat. O astfel de teorie nu poate fi privită tocmai cu ochi buni de multă lume, mai ales de angajatori. De-a lungul timpului, chiar și olandezii au asociat conceptul cu lenea și cu opusul productivității, însă în ultimii ani, pe măsură ce stresul și burnout ul sunt prezențe tot mai frecvente în corporații, niksen se bucură de o popularitate tot mai mare în rândul comunității medicale din Țările de Jos și nu numai. Sigur, „niksen” nu înseamnă nici să ne uităm pe pereți ore în șir la birou, sau la locul de muncă. Principalele motive pentru care olandezii apelează la un „health coach” sunt stresul și sindromul burnout. Stresul este unul dintre cei mai mari ucigași ai secolului acesta, fiind în strânsă legătură cu cele mai periculoase afecțiuni, fie că sunt cardiovasculare, fie că este diabet ori diverse forme de cancer.

„Problema este că burnout-ul nu are un diagnostic medical. Burnout este un termen umbrelă pentru o multitudine de probleme diferite. Ți se spune că ai burnout. Ce înseamnă asta? Ești depresiv? Poate este o depresie clinică declanșată de un dezechilibru chimic. Ori ar putea fi o depresie situațională datorată unor circumstanțe de la serviciu sau de acasă. Este cumva o tulburare anxioasă? Este o problemă cu o durere cronică? Este foarte dificil să stabilești. Trebuie să analizezi în profunzime ca să îți dai seama care este problema de fapt. Foarte multe companii se confruntă cu această problemă și când aud că angajații lor fac burnout, nu știu cu adevărat ce înseamnă asta. Nu știu cum să îi ajute sau ce au de făcut astfel încât să îmbunătățească situația acelor angajați la birou”, spune Helen Turner. Aici, în „modulul” de vindecare modern intervine un „health coach” care analizează atent toate aspectele din viața subiectului: câtă mișcare face, calitatea somnului și a relațiilor cu membrii familiei, colegii de birou, prietenii, echilibrul dintre viața personală și cea profesională, ori „time management”. Pe baza informațiilor, un „health coach” vă va spune unde aveți de lucrat, sau puteți accesa alți specialiști, de exemplu un psiholog, un psihoterapeut sau un chiropractician…

Pentru că omenirea a simțit nevoia de a „sărbătorii” statul degeaba, începând cu anul 1973, pe 16 ianuarie se sărbătorește „Ziua Statului Degeaba”. Totul a pornit de la un tip pe nume Harold Pullman Coffin, care a propus ca americanii să aibă o zi națională în care nu trebuie să facă nimic (nici măcar să sărbătorească sau să celebreze ceva), ci să fie o zi în care pur și simplu trebuie să stea degeaba. De atunci, n-a contestat nimeni această sărbătoare. Așa că… Dacă simți că azi nu ai chef de nimic, nu-ți iese niciun lucru ca lumea sau te urnești foarte greu să te apuci de treabă, să știi că există o explicație: ai nevoie de o zi de stat degeaba! Se mai spune că statul degeaba și lenea… pot contribui la progres, pentru că în timp ce stau oamenii pot căuta căi mai ușoare pentru a realiza lucrurile. Sau evită să facă prostiile pe care le-ar face dacă s-ar forța să fie active, cu orice preț. Puteți consulta psihologul sau puteți să încercați … să nu faceți nimic, așa ca ardeleanul Gheo. Să revenim la ritmul nostru natural. Să mergem pe jos și să simțim mirosul florilor de tei, să admirăm zborul păsărilor, să numărăm pașii pe care îi facem, să ne pierdem în imaginea mișcătoare a apelor Dâmboviței… Să încercăm să vedem doar ce avem în cap. Cum vin ideile… Ce facem cu ele? Le lăsăm să treacă… Să dăm la o parte invidia. Ce dacă unul are Mercedes? Sau și-a făcut palat… Tot același sfârșit și întâlnirea cu Celălalt Tărâm… Cu toții să fim mai îngăduitori și să nu mai speculăm naivitatea colegilor noștri de planetă. Soarele răsare și pentru tine și esta la fel de cald și luminos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*