Da, guvernanții au jucat și vor juca murdar, nu doar când va fi vorba despre grevele dascălilor, ci de protestele oricărei categorii profesionale care ar putea știrbi turnul de fildeș în care s-au baricadat cei ce ne conduc… Și nu este vorba doar de interesele lor, de porcari în funcție, ci și de cele de partid și de „fagmilii” de ocârmuire, care le-ar putea fi stricate dacă s-ar interveni înainte de sorocul de alternanță pe care l-au zeciuit și blătuit pe spatele alegătorilor… Pentru că este vorba de ciolanele și carcasele de putere financiar-spoliatoare pe care încă nu le-au devorat ca hiene de guvernare ce sunt… Și nu este nimic surprinzător în încercările lor de a opri o grevă prin instrumentul coercitiv al dependenței protestatarilor de sistem: salariul… Pentru că toți greviștii au familii de întreținut, au facturi și poate credite… Și nimeni nu-i apără de ceilalți rechini ai sistemului, „ordonatorii” de facturi, de credite, de restanțe și datorii, de plăți ale utilităților, dar și ai foamei și nevoilor social-umane de zi cu zi ale unui trai tot mai greu, „rechini” ai nevoilor celor nevoiași așteptând doar să fie asmuțiți, mulți chiar la comanda primilor, guvernanți și partide la putere, uneori și a unor lideri de sindicat ce joacă la două capete…
Și este trist este că toți aceia care stau, la rândul lor, încolonați în spatele liderilor de sindicat, evident părți între anumite rotițe, în așteptarea unor posibilități, oportunități ori chiar fiefuri transformare în sinecuri, tac… Și oameni ONG -urilor dar și feluriții avocați și juriști care, deși se afișează ca fiind sfătuitori pro bono ai protestatarilor, de fapt nu îi învață nimic concret, nu le „livrează” esențele necesare, reținând pentru ei aspecte juridice poate capitale pentru protejarea greviștilor și a membrilor de sindicat de amenințările sistemului… Al unui megasistem, cuprinzând, cercuri în cercuri transformate în adevărate scorburi vicioase, și guvernanți, și politicieni ai opoziției de factură imagistică, pentru că în România nu a existat nicicând o opoziție la adresa guvernării, a mecanismelor acesteia și a cercurilor de influență din jurul ei (pe fond, cercurile rămân aceleași, doar centrele alternând)…
Astfel, arma principală care va tăia elanul greviștilor, apoi al protestatarilor în care se vor transforma treptat aceștia, apoi al unor oameni mimând doar ceva pe sub banderolelor protestelor de tip japonez, apoi al nimicului nederanjant, va fi acela al raportării la venituri… Căci, de acolo „ies”. ca dintr-o teacă a tăișurilor, și nevoile de pentru hrană, și pentru întreținerea copiilor, și pentru plata facturilor, și a datoriilor… Iar guvernul a forțat lucrurile chiar pe sub coatele întinse pe mesele de pomanagii ale sindicaliștilor, dar și ai unor zeloși veghetori ai asigurării neveghei și netrezirii la nivelul societății, ori a unor bresle cu putere de influență și chiar acțiune (căci, fie și simpla instigare la neadormire reprezintă, la momentul potrivit, o acțiune!).
În fapt, felul în care guvernanții s-au asigurat prin lege de posibilitatea suspendării contractelor de muncă pe timpul grevelor ale acelora ce protestează nu le poate fi imputat… În fond, fiecare putere își ridică metereze; și este de așteptat să facă asta… Dar modul în care reprezentanți ai societății civice, cu studii juridice și chiar avocați, și nu ai ad-hocului, trec atât de lejer peste esența de neconstituționalitate a acțiunii guvernului este de natură să ne scandalizeze…
Pentru că principalul viciu atacabil este chiar în prevederile ce stipulează, în cazul bugetarilor, suspendarea contractelor de muncă, adică și dreptul de a primi un venit pe perioada grevelor (lucru firesc, dar care ar trebui compensat din fondurile sindicatelor, nu?!), menținând însă obligația plății CAS -urilor pe timpul în care, din cauza participării la o grevă, și a suspendării în consecință a contractului de muncă, un grevist nu mai primește salariul la care se raportează cuantumul de plată al CAS -ului! Aici este principalul viciu de neconstituționalitate care poate fi abordat pe linie avocățească, inclusiv la nivelul instituției Avocatului poporului, iar asta în două feluri: fie prin eliminarea obligației plății CAS -ului odată cu suspendarea contractelor de muncă (și neîncasarea de către salariat a dreptului specific: salariul), fie prin anularea acestei încasări abuzive (CAS) la mecanismul de finanțare a sistemului…
De ce nici un lider de sindicat, nici un ONG, nici un avocat nu avertizează societatea asupra acestui abuz de încasare de către stat a unui folos necuvenit?… Pentru că mârlănia este liantul ce ține sistemul dimpreună cu toți paraziții din el și din jurul lui! Și pentru că se pregătește pasul următor, acela în care, pe seama transformării profesorilor într-o clasă aparte, eventual la nivel de funcționar public, sub scuza protejării dascălilor de agresiunile din școli, se va pune pe capul lor și tichia limitării sau chiar desființării prin lege, din cauza unui viitor statut special, a dreptului de a participa la greve… Iar dacă mișcarea va reuși la nivelul profesorilor, nu acum, ci de acum înainte pentru ce va fi să vină ca mișcări sociale, modelul va fi extins, pentru a acapara, rând pe rând, toate acele segmente ale societății care contează ca voce și direcții pe care le pot da unei societăți…
Lasă un răspuns