Sublimul lichelismului…

„I-lustrul filosof” Liicheanu a primit după lovitura de stat din ’89 cea mai mare editură din România – „Editura Politică”, azi, „prestigioasa” Humanitas, editură soroşistă, pomana lu’ Andrei Pleșu, pe atunci Ministrul Culturii, făcută din bani publici pretinului său. Că de atunci domnu’ Pleșu își tipăreşte opera „nemuritoare” la „Humanitas” nu mai e niciun secret, cum secret nu mai e nici faptul că startul competiţiei ce avea să înceapă între edituri a fost „furat” de mînăria celor doi prietini. Anii au trecut, necazurile au început să curgă. Violenţa şi atacurile asupra BOR s-au înteţit, îmbrăcînd, în ultima vreme, forme nemaiîntîlnite. Lucrul de care nu aveau nevoie românii, îngroziţi şi aşa de vampirii Puterii de pe malul Dîmboviţei, era atacul asupra Bisericii Ortodoxe Române, care vine de această dată, de unde credeţi? Din breasla intelectualilor, de la cel mai bun prieten al lui Brucan şi Băsescu. Nimeni altul decît „acel” Liicheanu. „Cine atacă Biserica Ortodoxă, numai român nu e!”, afirma geniul Eminescu în publicistica sa. Pretinsul mare filosof, director al editurii-pomană, nu se poate juca cu ţinte precum Biserica Ortodoxă Română pentru a-şi bifa locul în atenţia publicului derutat şi manipulat sau în fruntea unor ideologii filosofice şi politice à la Ndragheta calabreză. Nu mai trebuie acceptată toată marfa această putredă, sosită în sicrie globalist-occidentale, pusă de tapetul intern de pretinşi succesori ai lui Albert Camus, care vor să ne arunce peste bord Credinţa şi Istoria. Nu mai trebuie să mergem şchiopătînd la noi acasă, intoxicaţi de foto-copiile mondiale. Cine este acest Oliver Jens Schmitt, a cărui carte-atentat asupra BOR, intitulată „Biserica de stat, sau Biserica în stat?- O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918–2023” este editată la „Humanitas” şi elogiată de Liiceanu? Autorul se află la a treia recidivă la „Humanitas”, mai are două cărţi editate ca pretins cunoscător al Istoriei Românie, în fapt, un Boia, dar născut în Elveţia şi formatat, precum CD-ul la Viena.

Acest profesor de istorie în vîrstă de 50 de ani din Austria îşi face demult veacul prin România. Cam de prin 2016 leagă şi dezleagă relaţii, colaborări, dă interviuri în presa slugarnică românească, de fapt, tatonînd terenul pentru o lovitură de graţie, în ideea unei celebrităţi peste hotare dacă în ţara sa n-a reuşit. Ajutat de prietenul Liicheanu, Oliver Jens Schmitt reuşeşte editarea altor inepţii manipulatoare sub amintitul de mai sus titlu. Jupînul Oliver a considerat că românii sînt needucaţi şi trebuie să fie civilizaţi cu forţa în lichelism şi liicism toxic. Civilizatorul acesta austriac a pătruns în Editura „Humanitas”, finanţată din bani publici, la fel ca OMV-ul pe piaţa economică românească, reuşind să publice aşa-zise lecţii de istorie care ţin de falsificarea identităţii Ortodoxiei româneşti, în speranţa că manipularea sa se va întinde ca pelagra. Ceea ce nu ştiu prea bine autorii atacului murdar – Schmitt şi prietenul de suferinţă în gîndire Liicheanu -, este că poporul român nu mai vrea cu linguriţa „marfă” otrăvitoare, distrugătoare şi destabilizatoare din import. Românul, credincios din fire, se naşte cu Hristos în sînge, iar Biserica Ortodoxă Română este pentru popor „Mama neamului Românesc”, precum bine afirma, la vremea sa, marele Eminescu. Chiar dacă elevii români au 50 de minute pe săptămînă de istorie la clasă, iar pe coperta manualului nu mai scrie acum „Istoria Românilor”, ci simplu. „Istorie”… fabricată şi falsificată la comandă, copiii românilor sînt în proporţie covîrşitoare ortodocşi, născuţi şi botezaţi în credinţa lui Hristos. Nicio manipulare, fie ea angajată de un filosof, nu-i poate deturna pe copii şi nici pe părinţi de pe drumul spre Biserica Neamului Românesc.

Memorabil! Nu?, domnule Schmitt, domnule Liiceanu? Nu mai consumaţi bananele cu coajă cu tot, conform principiului maiorescian al „formelor fără fond”. Indiferent de motivele care stau la baza acestui mizer atac asupra BOR, nu uitaţi domnilor militanţi plătiţi de neomarxisişti că diavolul stă ascuns în falsele amănunte de care faceţi uz, adică în motivele voastre mizerabile. Iar motivele v-au aruncat în zona intelectualilor-Iudă, în bazinul olimpic de corupţi. La fel ca în politică. În concluzie, aşa cum un ameţit de cercetător a pus din buzunar un schelet în lanţul poveştii cu evoluţia darwinistă, un mare fals istoric şi acest darwinism, tot astfel, aceşti doi „schmiţi” complici, Oliver şi Gabriel, înverşunaţi împotriva BOR, au scos din buzunarul de la spate, spun asta mai în glumă, mai în serios, nişte cîrnaţi alteraţi pe care vor să-i vîndă la preţul de 50 de lei legătura sub un titlu pompos, crezînd ei că românii vor face coadă la standuri! Schmitt & Liiceanu, în gargara şi precara lor filosofare, trebuie să înţeleagă, că chiar dacă ne-au furat şi ne fură ai noştri de mînă cu străinii patrimoniul bogăţiilor fizice, credinţa în Biserica Ortodoxă şi onoarea nu ni le pot fura, pentru că nu sîntem nişte retardaţi fără educaţie. Primele şcoli româneşti au luat fiinţă în cerdacul bisericilor Ortodoxe, iată de ce BOR este „Mama Neamului Românesc”.

Generaţia tînără trebuie să ştie că timp de secole, primele şi singurele lăcaşuri de sănătate, învăţămînt şi cultură, denumite „bolniţe”, au funcţionat sub tutela bisericilor şi mînăstirilor, iar astăzi, Biserica Ortodoxă Română a construit, are în patrimoniu şi finanţează din fonduri proprii peste 1.000 de aşezăminte spitaliceşti şi şcolare, centre de ajutor pentru sărmani sau cazuri sociale. Cîţi politicieni au făcut acest lucru din uriaşele averi adunate prin furt şi corupţie?! Da, mărite geniu Eminescu, „Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! Şi aşa va rămîne în veci, precum a rostit Poetul Nepereche. Pentru Eminescu, premiul cel mai mare însemna să fie românul cu credinţă în Dumnezeu şi cu dragoste de patrie. Aşadar, trîmbiţata de Liiceanu paraliteratură sau literatură de tomberon a lui Schmitt, intitulată „Biserica de stat, sau Biserica în stat?- O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918–2023”, poate fi folosită de cei din satele noastre la closete, pentru că, dacă vă vine să credeţi, în mileniul al treilea, onor guvernaţilor de doi bani, gospodarii satelor din România au condiţii demne de feudalism: „privată” în fundul grădinii. Acest din urmă act al lui Liicheanu poate fi filosofic denumit, sublimul lichelismului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*