De atunci de când Socrate spunea aceste cuvinte au trecut 2400 de ani. Atena tocmai se prăbușise din cauza unei realități sociale decadente, devenise un oraș moleșit de bunăstare și care pierduse toate războaiele, era ruinat. Când Socrate le-a spus atenienilor adevărul, l-au condamnat la surghiun sau sinucidere. Nu putea marele gânditor să accepte surghiunul, el care militase pentru patriotism și libertate, a ales să bea paharul cu cucută în dimineața următoare. Și da, am ajuns și noi de unde am plecat: am vrut democrație, am vrut educație, am vrut respect, le avem pe toate la pachetul de recomandări. Cred că toți am observat cum astăzi toate vin la pachet, și sancțiunile, dar și ajutoarele. Dar totul ne este spus în moduri diferite și pentru aceleași cauze care pot fi nu neapărat diferite. Se spune că unui evreu rus, pe nume Iacov, i s-a permis în sfârșit să emigreze în Israel. Pe aeroportul din Moscova, un inspector vamal a găsit o statuie a lui Lenin în bagajele sale. „Ce este asta?” Iacov a răspuns: „Întrebare greșită, tovarășe. Ar fi trebuit să întrebi „Cine este acesta?” Acesta este tovarășul Lenin. El a pus bazele socialismului și a creat viitoarea prosperitate a poporului rus. O iau cu mine ca pe o amintire a iubitului nostru erou”. Vameșul rus i-a permis să treacă. Pe aeroportul din Tel Aviv, oficialul vamal israelian a întrebat și el: „Ce este asta?” „Întrebare greșită, domnule. Ar trebui să întrebați „Cine este acesta?” Acesta, prietene, este Lenin, nenorocitul care m-a determinat pe mine, evreu, să părăsesc Rusia. Iau această statuie ca pe o reamintire să-l blestem în fiecare zi.” Oficialul israelian i-a permis să treacă …
La el acasă, Jacob a așezat statuia pe o masă. În seara următoare, a invitat prietenii și rudele la cină. Văzând statuia, unul dintre verii săi a întrebat: „Cine este acesta?” Iacov a răspuns: „Întrebare greșită. Ar fi trebuit să întrebi „Ce este aceasta?”… Sunt cinci kilograme de aur solid pe care am reușit să le aduc cu mine fără să plătesc taxe vamale sau alte taxe”… Morala: „Politica este atunci când poți spune același lucru în moduri diferite pentru a păcăli oameni diferiți și fără a mirosi urât. Totul trebuie să miroasă a esență de trandafir”. La începutul pandemiei îl citeam și ascultam pe doctorul Rashid Buttar. Dânsul era singurul care propaga încrederea printre atâtea știri false. Citisem despre dânsul că a fost chiar doctor al armatei americane. Astăzi nu mai găsim decât că a fost împotriva unui vaccin experimental. Scriitorul David Icke scrie pe internet astăzi: „Rahid Buttar Who has died aged 57 said a few days ago that he was poisoned after CNN interview”. Probabil că cei care aduc speranță nu au dreptul să trăiască, așa „am ajuns de unde am plecat”.Ce spun alți prieteni ai doctorului: „Teoreticianul conspirației Rashid Buttar a murit: Ce s-a întâmplat, Dr. Rashid Buttar, care a avut un impact semnificativ asupra mișcării V A X, a încetat din viață. A fost unul dintre nenumărații medici care au căutat să răspândească adevărul cu cheltuială personală considerabilă; ne-a inspirat când a început lupta pentru independență”.
Da, această veste tristă m-a înspăimântat, așa cum am fost înspăimântat atunci la Capitoliu: „Persoana care a murit, miercuri, a fost împușcată de poliție în sediul Congresului SUA, la Washington, este Ashli Babbitt, veteran al războiului din Irak şi o susținătoare înfocată a președintelui Donald Trump”. Ce spunea presa în perioada aceea: „Ashli Babbitt, veteran al Forțelor Aeriene, este una din cele cinci persoane care a murit în cursul violențelor alături de un ofițer de poliție care fusese de asemenea grav rănit. Ea a participat la misiuni în Afghanistan şi Irak şi a fost trimisă alături de Garda Națională în Qatar şi Kuweit, a povestit fostul său soț pentru presa americană. „Era o personalitate pe care ori o iubeai, ori o urai. Nu se scuza pentru firea ei… se mândrea cu asta, cum se mândrea cu țara ei și cu faptul că e americană”, a declarat Timothy McEntee”.
Iată ce spune scriitorul David Icke în cartea „Cel mai mare secret”: „Trăim într-o lume liberă? Sunt oare un om venit din spațiul cosmic? Aparțin oare noii rase de pământeni, născută din încrucișarea unor bărbați extratereștri cu femei pământene? Sunt oare copiii mei urmașii primei rase interplanetare? A fost creat oare creuzetul societății interplanetare pe planeta noastră, așa cum Statele Unite au devenit acum 190 de ani creuzetul tuturor națiunilor pământului? Sau, poate, acest gând este o intuiție a viitorului?Îmi exprim dreptul și privilegiul de a avea astfel de gânduri și de a pune asemenea întrebări fără teama de a fi aruncat în închisoare de o agenție administrativă a societății… În fața atotputernicei cenzuri ştiințifice, atât de rigidă, de doctrinară, de autosuficientă, dispusă chiar la crimă, pare o prostie să încerci să publici asemenea gânduri. Un om cu planuri diabolice ar putea face orice folosindu-se de ele. Şi totuşi, fiecare om are dreptul să greşească, iar acest drept trebuie ocrotit. Nimeni nu ar trebui să se teamă să intre în pădure pentru că în copaci există pisici sălbatice. Orice om ar trebui să aibă dreptul de a face orice speculaţii doreşte. De întrebările născute din aceste speculații se tem atât de tare cei care controlează cunoașterea acceptată…”
„Am ajuns de unde am plecat” probabil fiecare dintre noi are paharul cu cucută pregătit, tot ce trebuie facem: fără panică. La radio un ascultător pune întrebarea: În cazul unui război atomic ce trebuie să facem? Comentatorul de la radio răspunde: Să ne îndreptăm tiptil spre cimitir. Ascultătorul spune: Bine, dar de ce tiptil? De la radio i se răspunde: Să nu facem panică!
Dar să fie Pace!
