Bobâlna (mai demult Olpret) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Cluj, Transilvania, România. Se află la poalele de nord ale dealului omonim, pe cursul superior al râului Olpret. Din cărțile de istorie ne amintim de această locație ca loc de adunare a răsculaților la un moment dat din istoria noastră, dar și de pedepsele înfiorătoare la care au fost supuși cei declarați a fi vinovați, după înfrângerea acestora de către trupele armate. Am trecut pe lângă acest pinten colinar și am simțit fiorii amintirilor din cadrul orelor de istorie, cu Doja pe scaunul înroșit în foc și cu coroană de fier înroșită în foc, iar călăii smulgându-i cu cleștii bucăți de carne pe care le dădeau răsculaților prinși să le mănânce… Acum doar „Monumentul de la Bobâlna”, ridicat în memoria participanților la răscoală ne mai amintește de astfel de vremuri aspre. Puteți vizita și Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din 1677, cu picturi interioare din 1758, din satul Cremenea și aprindeți o lumânare pentru sufletele celor chinuiți ți dispăruți de peste veacuri…
Până în data de 21 decembrie 1957 satul Bobâlna s-a numit Olpret. Bobâlna se află la 20 km distanță de municipiul Dej și 80 km de Cluj-Napoca. Prima menționare documentară a satului Bobâlna este din 1332. Bobâlna este cunoscută îndeosebi ca fiind locul de unde a pornit răscoala de la Bobâlna în 1437, provocată de înăsprirea asupririi feudale și de măsurile excepționale luate de episcopul Gheorghe Lepeș în anul 1436. Cea mai importantă răscoală din Regatul Ungariei, înainte de marele război țărănesc din 1514, a început atunci când episcopul catolic al Transilvaniei a cerut să se plătească zeciuiala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranșă și în monedă nouă. Mai mult, micii nobili maghiari și locuitorii români (care înainte erau scutiți de plata zeciuielii, fiind ortodocși) au fost și ei obligați să o plătească. Când țăranii au refuzat să plătească, episcopul i-a excomunicat. Țăranii erau nemulțumiți și de faptul că încă din timpul lui Ludovic I cel Mare, regele Ungariei, fuseseră scoși (în 1365) de sub autoritatea comiților regali și puși sub jurisdicția moșierilor. Treptat, aceștia i-au privat pe țărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă. Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre comitatele Szatmár (Satu Mare) și Szabolcs. În luna aprilie sau mai, pe dealul Bobâlna (în maghiară Bábolna) s-a adunat o oaste de țărani români și maghiari, sprijinită de mii de locuitori ai orașelor, de lucrătorii de la Ocnele din Dej, Sic, Cojocna, și de unele elemente ale micii nobilimi, și au construit o tabără „de care”, după model husit. La sfârșitul lunii iunie 1437 au înfrânt armata nobililor, obținând la 6 iulie 1437 prin Convenția de la Cluj – Mănăștur satisfacerea unor nevoi sociale, economice și politice cum au fost: dreptul de liberă strămutare, abolirea nonei, micșorarea rentei feudale în bani, natură și muncă. Nobilimea, clerul, fruntașii secui și sași, categoriile privilegiate, au încheiat la 16 septembrie 1437 la Căpâlna, o înțelegere care purta numele Unio Trium Nationum prin care se obligau să se ajute reciproc împotriva răsculaților, a turcilor, și uneori chiar împotriva regalității maghiare. Au cerut înființarea și recunoașterea unei stări proprii, care să se numească „Universitas Hungarorum et Valachorum” (Starea ungurilor și a românilor). Ei erau conduși de un nobil sărac, Antal Nagy de Buda, și de cinci căpitani (trei țărani unguri, un țăran român și un „burgher” (burghez) din Cluj).
Pe dealul „Bobâlna”, care se întrevede în peisaj prin forma sa, au avut loc mai multe descoperiri arheologice. Dintre acestea menționăm urne (urne negre la exterior, roșii la interior), găsite mai ales pe părțile de E și V ale dealului și datate în epoca fierului (colecția E. Orosz din Cluj, o parte); ceramică – grosolană (datare neprecizată; MAC); cercel-inel – din aur, cu buclă (datare neprecizată; MAC); brățară-inel și mai multe piese din aur, cu capetele ascuțite, în greutate totală de 29,65 gr, care au servit probabil ca monede (datare repertoriu: intervalul cuprins între ep. Bronz. și La Tene, 1850; expuse la Muzeul din Viena (o parte). Pe pământul lui S. Groșan s-a dsecoperit un tezaur (datare repertoriu: La Tene, 1853; Muz. Viena (o parte)), format din lanț – 2 piese din argint, de factură grosolană; datare repertoriu: La Tene, 1850; Muz. Viena (o parte); aplică – 2 piese din argint, lucrate prin decupare; datare repertoriu: La Tene, 1850; Muz. Viena (o parte); spirală – cu capete aurite de animale, de tip Cerbăl, Cioara, Mediaș; datare repertoriu: La Tene, 1850; Muz. Viena (o parte). În locul numit „Gura Văii” s-a descoperit încă un tezaur. Din cauza asemănării obiectelor cu cele descoperite în punctul „Pământul lui Groșan”, s-a crezut greșit că este vorba de un singur tezaur descoperit în două etape (datare: perioada La Tene). Acesta este format din lanț – 2 piese din argint (datare repertoriu: La Tene, 1858), 2 podoabe din argint; datare repertoriu: La Tene, 1858; bară din aur; datare repertoriu: La Tene, 1858; Muz. Viena; fibulă de tip Moigrad (datare repertoriu: epoca bronzului); ciucure din aur; (datare: bronz final).
Undeva, la Viena, în Austria, în vitrine bine luminate, se află aceste piese de argint și aur care ar trebui să încununeze de fapt acest deal stropit cu sudoare și sânge. Poate ar trebui măcar un studiu aprofundat și bine documentat al istoricilor noștri asupra acestor tezaure răpite, completându-se astfel paginile goale ale istoriei noastre adevărată… (G.V.G.)
Lasă un răspuns