Mai au să adauge, la următoarea revizuire de lege privind dezincriminarea furtului intelectual, că lucrările care au servit drept sursă pentru furturile intelectuale ale unor pramatii majoritar politice, devin de facto nule. Iar raportarea se va face la cea mai nouă lucrare din domeniu, fie el științific sau literar, nu la operele prezumtiv a fi fost compilate sau furate literă cu literă. Ba, ar putea acoperi și mai bine transformarea furtului intelectual în sursă „pură” a noului creativ și prin alte modificări ale unor legislații paralele… Și ar putea face asta printr-o prevedere legislativă pe linia drepturilor de autor, în care protecția unei lucrări să se rezume strict până la momentul apariției cărții! Nici o zi în plus! Ar putea merge chiar mai în adânc în substanța scârbavnică a non intelectualizării care adună în mâzga de pseudo nou creator feluriții borfași cu epoleți de analfabeți funcționali (executivi), prevăzând ca, la momentul acordării înregistrării în bibliotecă, și alocarea descrierilor de carte specifice indexărilor zecimale internaționale, adică nu la momentul strict al apariției „noii” lucrări, ci, mai „din fașă”, aceasta să-și piardă orice protecție ca drept de autor. Să poată fi furată! Nu „doar” compilată, nu eventual „doar” amestecată într-un putinei cu ideile puține și judecățile de nonvaloare ale următorului ei autor (!), hoțul de cărți, ori trunchiată prin propriile paturi (ale lui Procust) roase de cariile analfabete, căci tot ar fi un efort intelectual covârșitor pentru leprele care fură din munca adevăraților creatori de conținut literar și de opere științifice. Adică, orice este nevoie pentru a-și scăpa potăile din bătătura politică și executivă de toate acele acuzații de furt intelectual, și nu neapărat doar prin simple exercitării de influențe legislative…
Și nu, amnistierea infracțiunii de furt intelectual de azi, nu a început cu acel dintâi „ou” furat politic „ieri”, ci direct cu „boul”, ciușdit chiar de către boi, în mizeria vremurilor în care slugile ajunse diriguitori s-au folosit și se folosesc de otrepele de nivel inferior lor, căci, da, poate exista și așa-ceva!, pentru a-și rezolva problemele de etică salarial-profesională. Și chiar dacă asta va duce, în cele din urmă, la generalizarea imoralității științifice și, eventual, literare, compromise ca valoare într-o societate în care intelectualii au rămas ei cei încuiați în sertarele în care nu și-au mai găsit marii nenăscuții din vari motive, social-politice, de epocă, de inadaptare, de nepotrivire, de infatuare, dar, în realitate, de lașitate și nuditate creatoare, modificarea legislației își va urma cursul… Inclusiv prin girul unor partide care au în ele membri și chiar șefi de formațiune cu opere broșate din cartonașe de „Pokémon”, publicate în întrecerea ‘telectuală a politicului, pentru a mascări pseudo intelectualismul pe care, nu se știe de unde, ne-am trezit că trebuie fluturat în politică, de parcă asta așteaptă electoratul de la partide, lideri și membri care să se bată în cotoarele de cărți lansate, să-i vadă poporul cât de intelectuali sunt, nu și citiți, căci, de ar fi fost să strângă între coperțile cărților lor măcar file din ceea ce au reținut de la alții, tot ar fi fost ceva…
Iar modificarea legislației la burtiera blatului dintre politicienii asudați de exercițiul de (a)literație, prin transformarea furtului intelectual în simplă eroare materială, nu va rămâne fără consecințe pe termen lung. Nu are cum! Începând cu refuzul centrului internațional de catalogare a cărților de a mai indexa lucrări care, prin lege, devin imitații legale, până la organizațiile ce vor începe să închidă ușa în nas noului științific promovat ca autohton, original, creat, nici măcar în sindrofiile imitând manifestări și conflicte de idei ale unor foste poiene ale lui Iocan, ajunse între timp terenuri îmburuienate de epoleții manelizaților politic, ci direct pe tarlaua analfabeților cu funcții (și epoleții, că asta se perpetuează în societatea noastră).
Și cum nu „oul” a fost cel dintâi furat, ci „boul”, și mediul universitar internațional ne va trânti ușile în nas. Căci, atâta vreme cât, printr-o intervenție în favoarea hoților de texte și idei, se șterg obligațiile minime de citare, de menționare a preluării de idei, de copiere chiar a textelor întregi, nici măcar în limita a câtorva paragrafe, nici studenții nu vor mai avea de ce respecte „aparatul științific de citare” în redactarea propriilor lucrări… Și să nu ne mire atunci ostilitatea acelora ce ne vor tratata ca pe o națiune, nu infracțional-„intelectualizată”, nici măcar, ci una analfabetă cvasifuncțional…
Lasă un răspuns