Vâlcea păstrează monumente unicat, precum celebrele cule (Duca, Greceanu, Zătreanu), biserici (Biserica de lemn din Urși), mănăstiri (Turnu; Hurezu; Dintr-un lemn; Govora) și schituri (Fedeleșoiu; Ostrov; Pahomie; Cozia Veche; Troianu) și Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu” din Valea Bălcească. Dar iată că se ridică din nou imaginea unui conac cu o istorie destul de bogată. Este vorba despre casa în care s-a născut şi a copilărit Petrache Poenaru, cunoscut ca fiind inventatorul primului stilou din lume. A durat mai mulţi ani de restaurare a imobilului, dar astăzi a redevenit un conac cochet deschis celor care vor să afle despre cum trăiau odinioară boierii din Oltenia, dar şi gazdă a multor evenimente culturale naţionale şi internaţionale. Petrache Poenaru (1799 – 1875), personalitatea ce a avut de aface cu acest conac, a fost un pandur și om de taină al lui Tudor Vladimirescu, creator al steagului României moderne (roșu, galben și albastru); inginer, matematician, inventator, pedagog, membru titular al Academiei Române din 1870. Este, de asemenea, cel care a înfiinţat şcolile publice săteşti din Muntenia (în 1838), a fondat Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova, „Şcoala de Agricultură” din Pantelimon şi „Şcoala de Poduri şi Şosele” (actuala Universitate Politehnică din Bucureşti) şi tot lui i se datorează şi introducerea sistemului metric zecimal în Ţara Românească.
Petrache Poenaru avea „stofă” de pionierat, pentru că este primul român care merge cu trenul (la 15 septembrie 1830) când s-a deschis în Anglia prima cale ferată din lume (Liverpool şi Manchester). El a inițiat prima redacție și a tipărit primul ziar românesc: „Foaie de Propagandă”. Petrache Poenaru a avut mai multe aptitudini atât ştiinţifice cât şi fizice (pedagog, învățător, inginer și matematician, haiduc, pandur, academician şi inventator). Petrache Poenaru s-a născut la 10 ianuarie 1799, în conacul de la Benești din Bălceşti, judeţul Vâlcea. Este crescut aici, de bunica lui, iar din anul 1809, mama sa Smaranda îi încredinţează viitorul tânărului Petrache, fratelui său Iordache Otetelișanu, un intelectual puternic influențat de ideile iluminismului. O parte din studii le face atât în ţară cât şi în străinătate la Viena şi în Anglia. În anul 1870 devine membru al Academiei Române, iar în 1872, președinte al Societății pentru învățătura poporului. Pentru meritele sale obţine titlurile „mare comis” (1834), „mare culcer” (1841) şi „agă” (1851). Pentru cei ce nu știu, la vârsta de 22 de ani tânărul Petrache Poenaru a pornit în luptă alături de Tudor Vladimirescu, însoţindu-l în toată campania, iar la intrarea haiducilor în București a purtat pentru prima oară actualul tricolor românesc: roșu, galben și albastru, conceput chiar de el după modelul francez. Tot alături de Tudor, Petrache Poenaru a inițiat și a tipărit primul ziar românesc, care se numea „Foaie de Propagandă”.
După secole în care învățații lumii şi-au creionat ideile cu pene de păsări sau cu penițe de metal, Petrache Poenaru şoca lumea în anul 1827, la vârsta de 28 de ani cu primul toc rezervor din lume. Ingenioasa invenţie a fost înregistrată la Viena şi apoi la Paris, sub denumirea de „Condeiul portăreţ fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală“. Tocul cu rezervor cu cerneală (stiloul) scria lin şi nu zgâria hârtia cum se întâmpla cu tocurile din trestie și pene sau tocurile cu peniţă metalică. Mai mult decât atât, noul instrument de scris își doza lent cerneala. Stiloul inventat de Petrache Poenaru a fost primul instrument de acest fel din lume şi a fost perfecţionat de americanul Lewis Edson Watterman (el a realizat un sistem ceva mai practic de umplere cu cerneală a rezervorului).
Clădirea conacului de la Benești a fost construit de boierii Otetelișeni, o familie de patrioți, filantropi și iubitori de cultură națională. Familia Otetelişanu a locuit aici până la naţionalizare, iar în perioada comunistă conacul a devenit muzeu. Conacul a fost construit la sfârșitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea având o structură tip „culă”, cu elemente brâncovenești. Peste zidurile înalte, Conacul Otetelișanu este o clădire fortificată, o casă întărită și apărată de ziduri într-o vreme în care boierii se apărau de năvălitori sau jefuitori. Clădirea, are un plan rectangular şi este construită din zidărie masivă de cărămidă, având la subsol grosimea de 80 cm, iar la parter de 70 cm. Construcţia are metereze (orificii trapezoidale, foarte strâmte în exterior şi largi în interior, atât cât să se introducă o armă de foc) pe toate laturile, dând apărătorillor posibilitatea de a trage în orice direcţie. Nu se știe cine a proiectat acest conac, dar din monografiile realizate de istorici, acesta a fost restaurat de arhitectul Iancu Atănăsescu. Încă de pe vremea lui Tudor Vladimirescu beciul Conacului Otetelișanu a reuşit să-şi creeze un renume, după cum aminteşte Iordache Otetelișanu într-o scrisoare. Potrivit acestuia în ziua în care a venit Tudor cu arnăuții să-i salveze pe boieri a fost zarvă mare la conac, zgomotul produs de cai și plesniturile flintelor s-au auzit la mare depărtare. Spre final când Tudor a dorit să plece, a trebuit să-și adune și soldații rătăciţi prin beci după comoara lui Bachus. Legenda spune că Tudor a recurs la amenințări cu moartea, pentru a reuşi să îi scoată din „închisoarea parfumată”.
Conacul a fost o vreme şi muzeu de etnografie, iar după 1991 a fost revendicat şi retrocedat moştenitorilor. În prezent moșia este administrată de Fundația „Domeniul Otetelișanu”, care a şi restaurat clădirea. Cel care s-a încumetat până la urmă să transforme vechea construcţie boierească a fost tot un descendent al boierilor olteni. Valentin Ionescu a cumpărat la începutul anilor 2000 părţile din moşie ce le reveneau celorlalţi urmaşi şi a început restaurarea acestui conac din care, la vremea respectivă, nu mai rămăseseră decât zidurile, câteva uşi şi bucăţi de tencuială. Cu eforturi financiare enorme, Ionescu a reuşit să termine lucrările de reconstrucţie şi amenajare a conacului în urmă cu nouă ani şi de atunci l-a redeschis pentru public, organizând aici aproape în fiecare an tabere de creaţie, simpozioane şi concerte la care participă artişti români şi străini. În urma acestor evenimente culturale, a adunat şi o colecţie impresionantă de picturi, vreo 200 la număr, inspirate din istoria şi frumuseţea acestor locuri. Valentin Ionescu spune însă că nu a uitat nici de Petrache Poenaru pentru care intenţionează să amenajeze în conac un colţişor cu obiecte care i-au aparţinut, printre care şi brevetul de invenţie care l-a făcut celebru în lume. „În afară de conacul restaurat, care a prins şi copilăria lui Petrache Poenaru, vom încerca şi ne aflăm în plin proces de amenajare a unei camere, să-i zicem biroul lui Petrache – Pierre Poenar cum îi spuneau francezii şi cum scrie pe brevetul de invenţie de la 1827 din Paris, brevetul de invenţie al stiloului. Cred că este cea mai cunoscută chestie legată de Petrache Poenaru, dar, dacă mă întrebaţi pe mine, e cea mai puţin importantă.
El a avut multe, multe alte contribuţii în diverse domenii, într-o Românie care se afla între Orient şi Occident la vremea respectivă. Probabil, într-o lună, două luni maxim, acel loc va fi amenajat şi va putea fi vizitat. Până atunci, conacul se poate vizita oricum”, spune actualul proprietar. De acest loc şi de familia Otetelişanu se leagă însă multe alte evenimente deosebite. Tudor Vladimirescu, cel care l-a luat pe tânărul Petrache ca secretar, a poposit la acest conac cu câteva luni înainte să fie prins şi ucis de Eterie. „Chiar în anul 1821, anul zaverei lui Tudor Vladimirescu, două căpetenii, Iova şi Ienciu, au atacat la 1 martie conacul şi pe boierii Otetelişeni de acolo cu scopul de a-i tâlhări. Şi atunci chiar a descins Tudor Vladimirescu, iar în noaptea de 2 spre 3 martie i-a decapitat pe cei care făcuseră acest lucru, pentru că, spunea el, pentru ce ne-am sculat noi? Nu ca să facem dreptate şi să alungăm străinii din ţară? Pentru asta, nu pentru tâlhării! Cei doi au fost pedepsiţi chiar la Otetelişu, la o răscruce de drumuri. Li s-au tăiat capetele, care au fost apoi arătate tuturor pentru a vedea că nu acesta a fost scopul revoluţiei. Era chiar şi Petrache Poenaru la acest conac, iar după acest moment, Tudor îi ajută pe boierii Otetelişeni să plece de la conac, întâi la Hurezi, pentru că era mai sigur aşa, apoi de la Hurezi au mers peste munţi, la Sibiu”, povesteşte istoricul Florin Epure, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea.
Deşi locurile sunt încărcate de istorie şi poartă o bogată zestre culturală reprezentată de aceste case vechi care au aparţinut nobilimii din Ţara Românească, Valea Olteţului este zona din Vâlcea cel mai puţin cunoscută şi vizitată de turişti. Sunt şi mulţi vâlceni care nu cunosc această parte a judeţului, după cum spun chiar autorităţile. „Nu ajunge foarte multă lume la acest conac, absolut superb, în stil brâncovenesc. Sunt chiar vâlceni care nu au fost niciodată să-l vadă. Şi ce este în jurul lui este absolut superb. Se spune că există şi un tunel care mergea din pivniţele acestui conac spre biserica din apropiere. E o biserică în afara incintei, ctitorie tot a boierilor Otetelişeni de la 1745, făcută aşa cât a fi la o distanţă cât a bate puşca, adică să poată fi păzită pentru că de multe ori a fost şi atacat acest conac”, a mai povestit directorul Direcţiei de Cultură Vâlcea. Biserica „Sfinții Voievozi” este cea aflată în apropierea conacului, fiind declarată monument istoric (sat Benești al orașului Bălcești). În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 168470.01. Biserica este situată lângă conacul boierilor Otetelișeni. A fost ctitorită de vornicul Barbu Otetelișanu, în anul 1746. A fost gândită ca biserică de curte și paraclis al curții boierești și avea și funcție de necropolă a stăpânului curții și a familiei sale. În prezent funcționează ca biserică a satului. Pe lângă conacul în care s-a născut Petrache Poenaru, monument istoric de categoria B, şi biserica din poarta acestuia, care acum aparţine comunităţii, domeniul Otetelişenilor de la Bălceşti mai cuprinde alte două construcţii, un conac mai mic de la începutul secolului trecut şi o moară tot din acea perioadă, pe care actualul proprietar a început să le renoveze pentru a le introduce în circuitul turistic, alături de un alt obiectiv istoric din zonă – cula Zătreanu, din comuna Zătreni, atestată de specialişti ca fiind ridicată în secolele XVI – XVII, aflată şi ea în proces de restaurare. „Este o zonă virgină din acest punct de vedere, al turismului, Valea Olteţului Inferior. Urcând spre Horezu, sunt foarte multe locuri frumoase, sunt foarte multe cule. Este Cula Zătreanu care se află în plin proces de restaurare, este Conacul lui Maldăr de la Măldăreşti. Sunt bisericile din zonă, cea de la Popeşti, cea de la Tetoiu. Sunt multe lucruri interesante. Chiar sunt lucruri de văzut”, a mai adăugat proprietarul conacului unde s-a născut şi a copilărit inventatorul stiloului.
Petrache Poenaru a fost un înfocat revoluționar, participat și la Revoluţia din 1848, fiind şi unul dintre cei mai înflăcăraţi susţinători ai eliberării robilor ţigani. În Bălceşti, Petrache Poenaru are în prezent o şcoală care îi poartă numele, iar din 2018, în semn de apreciere pentru tot ceea ce a însemnat el pentru această zonă, pentru Vâlcea şi pentru România, autorităţile locale au arborat în cel mai înalt punct din localitate un steag tricolor de 54 de metri pătraţi, al doilea ca dimensiune din judeţ, după cel din centrul municipiului Râmnicu Vâlcea. Metrorex a numit o stație de metrou din București cu numele marelui inventator, iar Romfilatelia a scos o serie de mărci poștale în anul 2010 cu inventatorul stiloului, Petrache Poenaru. Pe plan mondial există o zi internațională a stiloului, creată cu scopul declarat de a menține viu interesul pentru caligrafie, pentru scrisul de mână și acest instrument de scris. Ea este celebrată încă din anul 2012, în prima zi de vineri a lunii noiembrie. În anul 2022 „Ziua Internațională a stiloului” a fost celebrată în premieră și în patria inventatorului acestui instrument de scris, Petrache Poenaru, printr-un eveniment găzduit la Biblioteca Națională.
Lasă un răspuns