Nu mă puteam gândi la un asemenea titlu, dar am auzit un profiler, pe care eu îl respect, spunând: „Președintele Iohannis parcă este un spirit coborât acum din Valhalla”. Atunci m-am gândit cu amărăciune, cum să coboare el din regatul regelui Orin, acel regat al vikingilor care mureau cu spada ridicată…? Președintele nostru drag și scump nu are spadă, atunci ce să ridice, vocea? Iar vocea chiar de o ridică apare doar un simplu ecou: Pas cu pas de parastas. Iar ecoul: ras-tas, Stas. Deci ne încadrăm în stasul programat de organele noastre competente de Stas. Pardon, de stat…! Astfel mi-am adus aminte de conversațiile lui Diderot cu regina Ecaterina a II-a: „A guverna arbitrar este rău, nu face excepție nici guvernul arbitrar al unui stăpân rău, ferm, drept și clarvăzător. Acest conducător îi obisnuiește să respecte și să prețuiască un sceptru oricare ar fi… Îndepărtează națiunii dreptul de a delibera, de a dori sau a nu dori, de a se opune chiar binelui”. Bietul filosof considera Rusia ca fiind o țară necivilizată dacă Ecaterina a II-a nu transformă autocrația într-o monarhie constituțională. „Guvern arbitrar”… da, multe semne de întrebare apar. Noi avem un guvern asemenea, dar au apărut „lateralii” de colțul dreapta peste stânga, cu inflexiunile robotului Ion.
Noi știm că orice sistem pentru a exista nu are nevoie de tratate, iar noul și vechiul dacă este privit prin ochiul echilibrului sistemul funcționează corect. Dar a venit marele, cu semn schimbat, profesor Papahagii și marele Baconski care au descoperit sfera, plecând de la roată. Apoi au venit așa numiții „părinți spirituali” care vor să caute acul în carul cu fân al religiei. Și spun, dar asta pentru că au spus și alți prelați, prea-pătrați și prea-lungi: „Noul ca vechi (Paștile și calendarul). Sfântul Ioan Damaschin este cel care ne spune că întruparea Fiului lui Dumnezeu este „cea mai mare noutate din toate noutățile și singurul nou lucru sub soare”. Dacă Nașterea lui Hristos, Crăciunul, este noutatea absolută, de ce vrem ca Paștile, Învierea Sa, să rămână atașate de vechiul “absolut” al calendarului? Tot ceea ce este de la Hristos este înnoitor și se înnoiește permanent. Inclusiv Tradiția este înnoitoare și dinamică, având permanent legată de ea fidelitatea credinței față de propriile rădăcini ale adevărului și ale autenticității. Lumina sfântă va veni și „pe nou”, pentru că vine de la Hristos, noutatea absolută, nu de la calendarul pe vechi. Mai mult, lumina din noaptea de Paști dintr-un sat izolat din Vaslui, care sigur nu are aeroport, este la fel de sfântă ca şi cea care vine pe avion de la Ierusalim. Și cred cu tărie că va fi la fel de înnoitoare ca și aceea, pentru că Paștile cel adevărat, așa cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este săvârșirea Euharistiei, Hristos euharistic, Lumina lumii.
N.B.:. O întrebare pentru „cei încremeniți în proiect”: de ce de Crăciun preferăm să fim cu „noul”, iar de Paști vrem cu tot dinadinsul să fim cu „vechiul”? Doar este Același Hristos, noutatea absolută.”
Dar această sclipire venită din lumina întunericului, nu vine de la ei, ea vine de la Ignatie, Episcopul Hușilor. De la ei, ei care nu mai sunt oameni politici, sunt doar trăitori în marea scăldătoare al unui jacuzzi politic, ei susțin această schimbare religioasă și vor a ne ademenii cu ea, cam tot așa cum Iuda a fost ademenit cu banii.
Dacă pe acești domni (domn vine de la numele Domnului, poate tovarăși este mai potrivit cuvântul) acum în prag de sărbătoare, în pragul „luminii din lumină” ce ne înfrățește, îi freacă grija din spusele lui Dabija, ei care sunt cu politica la zi pe altarul votului de la Paris. Noi ce să mai facem? Să rămână cum au stabilit, ei, politicienii…? Dacă auzeam cum Papa la Vatican invită pe preafericitul Daniel și cu ceilalți preoți, așa cum s-a întâmplat în cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde s-a stabilit că Paştele vor fi serbate totdeauna în prima duminică de după prima noapte cu Lună plină de după echinocţiul de primăvară. Diferența apare la faptul că Biserica Catolică calculează data Paştelui după o formulă de calcul a lunii pline de după echinocţiul de primăvară, în timp ce ortodocşii calculează în funcţie de luna plină astronomică. Atunci credeam în „vrăjitoriile” celor doi. Dar cum să cred că după 2000 de ani apare un filolog care are meritul să fi scris o carte apreciată de domnul (iar nu știu cu ce cuvânt să înlocuiesc) Pleșu. Iar Baconski are meritul că a fost băiatul unui poet și că a făcut baie în jacuzzi la Paris în gând cu Elena Udrea.
Lasă un răspuns