Cărămidă cu cărămidă am așezat totul pentru a clădi un zid. Apoi, așa cum noi cântam când am fost copii: zidul de piatră s-a dărâmat, a venit apa și l-a luat, dar pe râu în jos nu am mai construit nimic, iar zidul, cărămidă de cărămidă am risipit. Scriam în urmă cu un an un articol despre concertul formației Pink Floyd de la Berlin cu ocazia căderii acelui zid rușinos ce împărțea Germania în două. Acel zid ce despărțise o stradă și separase în urmă cu 70 de ani părinții de copii lor. Am văzut acel zid și m-am întrebat: cum s-a putut…? Am scris (poate ca o premoniție a discursului lui Roger Waters, la ONU) un articol cu numele „Angajați femei! Fac treabă mai bună decât bărbații” pe data 17 iunie 2022 în „Ziarul Națiunea”. În acest articol am vorbit despre aceste ziduri interioare care ne-au despărțit, am vorbit despre Pink Floyd și „The Wall”. Atunci am spus: Când Zidul Berlinului a căzut, toți am cântat pe muzica celor de la Pink Floyd- „The Wall” și a fost triumful libertății. „We dont need no education. We dont need no thought control”… „Nu avem nevoie de educație/ Nu avem nevoie de controlul gândirii/ Fără sarcasm întunecat în clasă/ Profesor, lasă copiii în pace…!” Da…! A fost despre libertate, apoi am înțeles greșit și au apărut ideologiile „Neo-marxiste”.
Despre discursul domnului Rogers Waters, pe care l-a ținut la ONU pe data de 8 februarie 2023 doresc să vorbesc acum. Roger Waters este co-fondatorul grupului Pink Floyd:
„Doamnă Președintă, Excelențe, distinși membri ai Consiliului de Securitate, Doamnelor și Domnilor. Mă simt profund onorat că mi se oferă această oportunitate singulară de a mă adresa astăzi excelențelor voastre. Cu îngăduința voastră, mă voi strădui să exprim ceea ce cred eu a fi sentimentele nenumăraților frați și surori din întreaga lume, atât aici în New York, cât și peste mări. Îi voi invita pe toți în aceste săli onorabile, pentru a-și spune cuvântul. Suntem aici pentru a lua în considerare posibilitățile de pace în Ucraina sfâșiată de război, în special în lumina volumului tot mai mare de arme care sosesc în acea țară nefericită. În fiecare dimineață, când mă așez la laptop, mă gândesc la frații și surorile noștri din Ucraina și din alte părți, care, fără nicio vină a lor, se află în circumstanțe îngrozitoare și adesea mortale. Acolo, în Ucraina, ei pot fi soldați care se confruntă cu o altă zi mortală pe front, sau pot fi mame sau tați care se confruntă cu întrebarea îngrozitoare cum îmi pot hrăni copilul astăzi, sau pot fi civili care știu că astăzi luminile se vor stinge, cu siguranță, așa cum fac întotdeauna în zonele de război, știind că nu există apă de băut, că nu există combustibil pentru aragaz, nici pătură, doar sârmă ghimpată și turnuri de veghe și ziduri și dușmănie. S-ar putea să se întâmple aici, într-un oraș mare și bogat ca New York unde frații și surorile se pot găsi încă în situații groaznice. Poate, cumva, oricât de mult au muncit toată viața, și-au pierdut picioarele pe puntea alunecoasă a navei capitaliste neo-liberale pe care o numim viață de oraș și au căzut peste bord pentru a ajunge să se înece… Poate s-au îmbolnăvit, sau poate au luat un împrumut pentru copii studenți, poate au ratat o plată, marjele sunt subțiri, cine știe, dar astăzi mulți oameni, locuiesc pe o stradă într-un morman de carton, poate chiar în apropierea acestei clădiri a Națiunilor Unite. Oricum, oriunde s-ar afla, peste tot în lume, zonă de război sau nu, împreună formează o majoritate, o majoritate fără voce. Astăzi mă voi strădui să vorbesc în numele lor, cei care și-au pierdut echilibrul pe puntea alunecoasă a navei capitaliste neo-liberale pe care o numim viață și în acest oraș au căzut peste bord pentru a ajunge să se înece.” Domnul Waters insistă: „Pe voi toți, vă rugăm să schimbați cursul acum”, adresându-se Rusiei, Ucrainei, Statelor Unite, NATO și Uniunii Europene. „Acceptați astăzi o încetare a focului în Ucraina”.
Atunci (Berlin 1989, căderea zidului) Zidul a fost spart pentru o reparație istorică, astăzi aceste ziduri sunt sparte din dorința de putere. Roger Waters continuă: „Majoritatea fără voce este îngrijorată de războaiele voastre, da războaiele voastre, pentru că aceste războaie perpetue nu sunt alese de noi, că războaiele voastre vor distruge planeta care este casa noastră și împreună ca orice altă ființă vie, vom fi sacrificați pe altarul războiului. Două lucruri, profiturile din război pentru a căptuși buzunarele celor foarte, foarte, puțini și marșul hegemonic al unui imperiu sau altul către dominația unipolară a lumii. Vă rugăm să ne asigurați că aceasta nu este viziunea dumneavoastră, pentru că nu există un rezultat bun pe acest drum. Drumul acesta duce doar la dezastru, toți cei de pe acel drum au un buton roșu în servietă și cu cât mergem mai departe pe acel drum, cu atât, în degete apare o mâncărime și le apropie de acel buton roșu și ne apropiem cu toții de Armaghedon. Deci înapoi în Ucraina. Invazia Ucrainei de către Federația Rusă a fost ilegală. O condamn în termenii cât mai puternici. De asemenea, Invazia rusă a Ucrainei nu a fost „neprovocată”, așa că îi condamn și pe provocatori în termeni cât mai puternici”.
Îi mulțumesc domnului Roger Waters pentru acest discurs. Da, chiar și eu m-am simțit reprezentat în sala Națiunilor Unite.
Să fie Pace!
Lasă un răspuns