Cândva România era a românilor și șantierele erau ale patriei. Se muncea mult și patriotic, cu sacrificiu de timp și vieți umane. Ne mândream cu raportul anual, când se contabilizau realizările și pregăteam planurile de viitor cu cincinalele. Parcă nici nu ne vine să credem că mutam munții din loc, croiam noi căi fluviatile și maritime, ridicam cartiere întregi aproape peste noapte, zburam în cosmos, sau clădeam „case ale poporului” unicat mondial. Aveam o mare flotă, aveam transport feroviar, fabricam camioane și avioane, iar elevii noștri crescuți cu „Daciada” și „Cântarea României”, deveneau sportivi și inventatori medaliați pe plan mondial. Aveam fabrici și uzine și produceam tot ce aveam nevoie… Apoi a trebuit să coborâm de pe piedestal…să importăm de la alții, să uităm că știm să citim, să forăm, să zburăm, să cercetăm, să fim artiști de prim rang… De pe alte scene și podiumuri au început să se ridice românii, acum europeni sau mondiali. Iar pe trupul patriei, acolo unde nu au fost „cosmetizate”, au rămas „rănile” luptelor de altădată, din „arena cincinalelor”…
Roșia Poieni seamănă cu o bază selenară, dar este o exploatare de suprafață de cupru din Munții Apuseni, situată la 90 km nord-vest de Alba Iulia și 7 km la sud de Râul Arieș, în comuna Lupșa. Exploatarea carierei a început în anul 1978, în zona Abrud-Musca-Bucium a apusenilor, producția de cupru începând în 1983. Este cel mai mare zăcământ diseminat de cupru și aur din România (rezervele sale reprezentând 65% din totalul cantității de cupru din România) și al doilea ca mărime din Europa. Mina produce minereu din care se pot extrage aproximativ 5.000 de tone de cupru pe an, fiind exploatată la început de compania de stat CupruMin.
Aici, de nevoie, oamenii au învățat să schimbe geografia locului și să subjuge natura fără pic de milă. La Roșia Poieni, un munte este săpat pentru a construi, din halde de steril, trei alți „munți” noi. Este „ofranda” pentru o „mână” de cupru. Ca să ajungi la mina de zăcământ cuprifer de la Roșia Poieni treci printr-un cătun de munte programat să dispară, oricum. Pe vatra sătucului ar trebui să apară un bazin de decantare a cianurilor exploatării aurifere de la Roșia Montana, dezvoltată de Gold Corporation. Peisajul este năucitor și sfidează logica: copaci fructiferi proaspăt plantați în grădini și curți părăsite, case spoite de nici un an, în care nu mai locuiește nimeni. Cătunul dispare după șapte kilometri de drum chinuit în pantă. Civilizația pare să rămână și ea în urmă și doar natura pură se deschide de aici înainte. Doar aparent. Peisajul se schimbă radical pe ultimele câteva sute de metri ale drumului nostru. Utilaje ruginite și pante decopertate de vegetație. O barieră ruginită este poarta de intrare spre exploatarea care schimbă peisajul și geografia locului. După alte câteva sute de metri ne putem opri în buza exploatării. Este Vârful Ruginiș, săpat în adâncime. Un gol în creierul unui munte. Cu sfiala te apropii de marginea unui adevărat Colosseum neșlefuit, privind înspre scenă. Mai puțin impresionant prin arhitectură, amfiteatrul săpat în munte pare să te tragă în jos, într-un hău care nu se mai termină. În spatele nostru rămâne un peisaj sărăcit de natură și sevă. Piatră spartă și vegetație cu un aspect uscat, de culoare ruginie, prematur arsă de soarele verii, care cu încăpățânare supraviețuiește în mijlocul deșertului industrial. Sub picioarele noastre, treptele „tribunelor” amfiteatrului uriaș par de necuprins cu privirea. Ochii nu se pot opri din „scanat” enorma piscină fără apă. Valuri de piatră se cuprind în valuri de nuanțe gri, însorite pe alocuri. Găleata săpată în munte are mai mult de 300 de metri în adâncime, iar marginea ei este brăzdată de un drum de aproape 100 de kilometri în lungime totală, organizată în cercuri concentrice care se „înghit” unele pe altele.
„Taluzurile” buzelor de munte în care este sculptat drumul pe care se coboară de 25 de ani spre inima muntelui pentru extragerea minereului, sunt etaje care descriu vârsta exploatării și au înălțimi de până la 15 metri, pentru a evita prăbușirile. Cei o sută de kilometri de drum în spirală pe care se ajunge până în fundul gropii cu „lei mecanici” parcă nu se mai termină. De sus, mașinile de zeci de tone par jucării. Abia jos, lângă ele, când ajungi să îți compari înălțimea cu diametrul roților mastodonților de fier, îți dai seama că tu ești de fapt furnica. Nu poți rezista tentației de a coborî în inima straniului crater, să fi actor pe scena celui mai mare teatru în aer liber pe care îl poți vedea vreodată. Două foreze vechi de producție rusească și două basculante noi de producție japoneză își făceau rolul în jurul nostru, „strivindu-ne” doar cu dimensiunile lor. Galbene (spre a fi vizibile) și cu roțile mai înalte decât handbalistul Ghiță Mureșan, cele două Komatsu fac ture regulat, cu mai mult de 90 de tone de minereu. Și apoi se întorc cuminți lângă foreze, pentru a fi încărcate din nou. În dreapta carierei, o pădurice scăpată deocamdată de drujbe, formează o „lojă oficială”. Potrivit cercetărilor, minereul cuprifer are forma unui uriaș morcov implantat în trupul muntelui. Actuala carieră abia exploatează „frunzele morcovului”. Conducerea societății se îngrijește de ani buni de supraviețuirea economică, de adaptarea la normele europene de mediu și de reducerea cheltuielilor pe măsura subvențiilor care sunt reduse de la an la an, până la suprimare. Câteva investiții tot s-a reușit să se facă. În uzina de prelucrare a minereului de pe marginea carierei au apărut niște agregate noi, extrem de eficiente, care au dublat sau triplat producția. În uzină putem vedea cele mai mari mori de măcinat minereu din România. Sunt patru la număr și au fost făcute special pentru Roșia Poieni. Două la IMGB, două la Suprema Iași. Cuprul este separat din minereul dublu măcinat cu ajutorul unor reactivi, în trei rânduri de băi. Curg adevărate râuri de cupru! Bulbucii argintii sunt uscați cu ajutorul unui filtru ultramodern, computerizat, LAROX. Produsul final, care pleacă pe o bandă rulantă, arată ca un noroi gri, ușor strălucitor. Dacă nu vezi, nu poți nici măcar să bănuiești câte tone de munte sunt măcinate pentru un pumn de cupru.
Exploatarea produce, pe lângă cupru, milioane de tone de steril. Această uriașă cantitate de steril care trebuie degajată din crater este vărsată peste marginea carierei, în trei halde. Cei trei noi munți de steril, care modifică geografia locului, deși lipsiți de condițiile necesare vieții, s-au „îmbogățit” în ultimii trei ani cu o vegetație care supraviețuiește din puțina vlagă a sterilului. Mesteceni, iarbă și ciulini fac umbră déjà dealurilor artificial create. Combinatul de cupru de la Roșia Poieni, S.C. Cuprimin S.A., este o societate cu capital 100% de stat. Se extrag anual cam 500 de tone de minereu complex. Deși cuprul este unul dintre metalele căutate pe piață, combinatul lucrează în pierdere și înghite anual sume frumușele sub formă de subvenții de stat. Combinatul avea 1.100 de angajati. 400 dintre ei munceau la cariera, iar restul – la uzina unde se extrage minereul concentrat. Majoritatea sunt aici din 1985, când a fost înființat combinatul. Sunt din Abrud sau din comunele învecinate Roșiei Poieni. Muncitorii stau însă cu cuțitul la os, pentru că sunt în pragul restructurării.
Valoarea zăcământului de cupru de la Roșia Poieni este estimată, teoretic, la 13-14 miliarde de euro, iar cantitatea la un miliard de tone de minereu, a declarat directorul Direcției Resurse Minerale din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (MECMA). Din această valoare trebuie scăzute cheltuielile de extracție și de procesare. În 2011, CupruMin a extras două milioane de tone de minereu, din care s-au obtinut 6.300 de tone de metal. De asemenea, reprezentantul Ministerului Economiei a declarat că societatea CupruMin ar fi înregistrat pierderi dacă investea în decopertarea necesară exploatării. Totodata, oficialul MECMA a menționat că și în cazul societății CupruMin este vorba despre privatizarea companiei, nu și a resurselor pe care le poate exploata, în cazul acestora urmând să se plătească redevențe către stat. Roman Copper Corp. Canada a câștigat licitația organizată pentru vânzarea acțiunilor deținute de stat la societatea CupruMin S.A. Abrud, la prețul de 200,772 milioane euro, prețul de pornire fiind de 57,363 milioane euro. La licitația cu strigare au participat trei ofertanți: O.Z. Minerals Limited Australia, Dundee Holding B.V. Olanda și Roman Copper Corp. Canada. Cu Roman Copper Corp. Canada urmează să se negocieze clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. Strategia de privatizare a societății CupruMin Abrud a fost aprobată prin Hotărâre de Guvern, iar privatizarea a fost cuprinsă ca angajament în Scrisoarea de Intenție în cadrul Aranjamentului Stand-By de tip preventiv dintre România și Fondul Monetar Internațional, având ca termen de realizare finalul lunii aprilie 2012. Afaceri românești actuale…
Și de aici încolo, puteți trece ca turiști și fotografia imensa arenă a exploatării de cupru Roșia – Poieni. Poate undeva în apropiere se putea deschide un mic muzeu al exploatării, cu imagini sau exemplare ale uriașelor camioane ce au transportat minereul cuprifer, bogăție pe care țara noastră o mai are…
Lasă un răspuns