Domnul profesor Septimiu Chelcea îmi atrage atenția despre o carte scrisă de Joshua D. Greene ce poartă numele „Moral Tribes”. În această carte, Joshua D. Green (profesor la Harvard) spune: „Creierul nostru a fost conceput pentru viața tribală, pentru a se înțelege cu un grup selectat de alții (noi) și pentru a lupta împotriva tuturor celorlalți (ei). Dar viața modernă a împins triburile lumii într-un spațiu comun, creând conflicte de interese și ciocniri de valori, împreună cu oportunități fără precedent. Pe măsură ce lumea se micșorează, liniile morale care ne despart devin mai proeminente și mai încurcate. Ne luptăm pentru orice, de la codurile fiscale la căsătoria gay până la încălzirea globală și ne întrebăm unde, dacă este cazul, ne putem găsi un punct comun.”
Dar noi pentru a ne găsi un punct comun am inventat Legea, iar aceasta se întâmpla în anul 395 d.Hr, apoi (după cele două războaie) am inventat organizațiile internaționale pentru a găsi un punct comun în lume. Dar am uitat să vă spun, în anul 1231, prin decretul Papei Gregor IX a fost instituită „Inchiziția” în scopul depistării și reprimării sângeroase a așa-zișilor „eretici”. Cine erau ereticii? Ei erau acei „inamici ai societății” iar condamnările care s-au făcut se datorau principiilor considerate optime pentru a apăra ordinea publică lezată prin învățăturile așa zișilor eretici. Doctorul Răzvan Constantinescu, știe ce a pățit și pățește. Iar cei care nu s-au supus vaccinului puteau fi ușor condamnați ca eretici. Și societatea i-a condamnat: nu aveam voie să ieșim din casă, nu mai aveam dreptul să muncim, nu aveam dreptul la educație. Inchiziția a fost formal adormită în anul 1908, prin reorganizarea eclesiastică propusă de papa Pius al X-lea, dar nici până astăzi nu a fost condamnată ca instituție criminală.
Profesorul Joshua D. Green ne propune un scenariu în cartea lui, „Dilema pasarelei: ne aflăm pe o pasarelă, observăm că un vagonet scăpat de sub control se apropie fatal spre cinci oameni. Pe pasarelă se află un bărbat, care stă aplecat și privește uimit scena. Dacă cineva, să spunem Frank, l-ar împinge peste pasarelă, ar cădea în fața vagonetului și l-ar opri, salvând viața celor cinci oameni.
– Dvs. l-ați împinge peste pasarelă, omorându-l astfel, sau i-ați lăsa pe cei cinci oameni să moară?
– Dar dacă bărbatul aplecat peste pasarelă ar fi un membru al familiei dvs., iar cei cinci oameni în pericol ar fi persoane necunoscute?
– Și dacă bărbatul aplecat peste pasarelă ar fi o persoană necunoscută și cei cinci oameni în pericol ar fi membri ai familiei dvs.?”
Acum să ne gândim la acel război de la granița noastră, să ne gândim ce facem dacă războiul se extinde. Ce facem cu „pasarela” noastră…? Pe cine salvăm? Citeam în presa Italiană ce spunea generalul Marco Bertolini, ofițer al ordinului militar din Italia cu crucea de război pentru vitejia militară și crucea de aur a meritului armatei. El spune: „Prea mult entuziasm în Italia pentru a ne supune NATO, mergând împotriva intereselor noastre.”
După perioada tristă în care pandemia ne-a afectat, astăzi suntem afectați de acest război care are loc în coasta unei Europe slăbite. Auzeam un ziarist de frunte, dar și scriitor, profund impresionat de ceea ce se întâmplă, spunând: „nu credeam să apuc aceste vremuri și nu-mi doream, dar am 75 de ani și trebuie să le suport.” Psihologic suntem ruinați, moral am fost atacați în structura interioară, ce mai putem spera, să așteptăm dispariția noastră ca nație sau ca oameni? Un profesor doctor a scris o carte în care spune: „Continuarea aprobării condiționate a noilor vaccinuri ARNm poate fi descrisă doar drept penală. Comisiile de sănătate publică ale diferitelor țări ignoră chiar și cele mai clare și științifice, cele mai înalte dovezi publicate, că studiile de aprobare sunt extrem de înșelătoare cu privire la beneficiile vaccinării, deși, în realitate, au fost măsurate mai multe daune în grupul de vaccinare decât în grupul placebo.” Dar și autoritatea de reglementare a statisticilor din Marea Britanie a declarat: datele oficiale ONS privind „decesele în funcție de vaccinare” sunt părtinitoare față de vaccinuri și nu ar trebui folosite pentru a evalua eficacitatea sau siguranța vaccinului.
Să ne întoarcem la această „Dilemă morală” în care noi oamenii am rămas prizonieri. Să ne întoarcem la „măreția dreptului” pe care un om politic o invoca. Apoi poate că ar trebui să ne întoarcem la definiția „Dreptului Roman” enunțată acum 2000 de ani, doar așa o să înțelegem ce să facem cu „pasarela” noastră.
„Juris prudentia est divinarum atque humanarum cerum notitia, justi atque injusti scientia”… Știința dreptului sau jurisprudența este cunoașterea lucrurilor divine și umane, știința a ceea ce este drept și nedrept… Știința a ceea ce este drept și nedrept, dar ce mai este drept când răutatea și nedreptatea ne curtează de la tribune oficiale? Dintr-o dilemă morală, ușor, ușor, ajungem la o dileală mondială în care morala nu mai are loc.
Lasă un răspuns