O descoperire arheologică deosebită a avut loc la Alba Iulia, cu prilejul lucrărilor la viitoarea creșă din cartierul Partoș. Zona face parte din aria de protecție a sitului „Situl arheologic al Orașului antic Apulum”. O echipă de arheologi compusă din dr. Radu Ota (responsabil științific), dr. Cătălin Borangic și dr. Adrian Gligor, a efectuat o cercetare arheologică cu caracter preventive, ocazionată de viitoare lucrări de extindere a Școlii generale din cartierul Partoș. „Pe lângă vestigiile romane care apar în mod frecvent în urma unor astfel de săpături arheologice în această zonă, și care aparțin celui mai bogat oraș roman din Dacia (colonia Aurelia Apulensis), am avut șansa de a dezveli o pivniță care a aparținut unei clădiri de epocă habsburgică, din sec. XVIII, care a funcționat și pe parcursul sec. XIX. Această construcție a aparținut unei colonii care s-a dezvoltat datorită activității Oficiului Naval Salin, care a funcționat în timpul ocupației habsburgice, după anul 1701, fiind atestată documentar de patru hărți datate în 1752, 1761, 1769 și 1820. Mai bine spus, este redată în apropierea unei intersecții a două străzi, denumite astăzi Dacilor și Liliacului. De asemenea, pe aceste documente cartografice sunt descrise parcelele pe care erau amplasate casele funcționarilor înalți și ale slujbașilor” a transmis Radu Ota. Acesta a oferit o serie de date legate de contextul în care se încadrează descoperirile.
„Încă de la 1740 cartierul era compus din două careuri: unul al maiștrilor cântăritori de sare și un altul al lucrătorilor cântăritori de sare. După mijlocul sec. XVIII, se construiesc mari antrepozite pe malul Mureșului (distruse la construirea digului orașului modern după anul 1975) în care erau depozitate sarea și alte produse, în special cereale. De asemenea funcționa și o Vamă a sării, unde erau fiscalizate produsele agricole. Sarea era adusă din exploatările de la Turda, Cojocna, Sic, Ocna Mureș, Ocna Dej etc. Aceste antrepozite sunt spațiul cel mai mare de depozitare a sării din provinciile sud-estice ale Imperiului Habsburgic, începând din 1699. Este un obiectiv istoric care nu a fost sesizat arheologic până în acest moment, astfel încât importanța sa pentru istoria locală și transilvăneană este însemnată. Este binecunoscută cetatea bastionară construită în sec. XVIII, dar acum avem informații despre vestigii arheologice din aceeași perioadă istorică, cu semnificație ridicată din punct de vedere istoric, care erau documentate doar de câteva hărți de epocă și care nu erau cunoscute până acum.
Este necesar să înțelegem că stăpânirea habsburgică (luând sarea – n.a.), ne-a lăsat moștenire și alte vestigii importante, pe lângă fortificația bastionară, cum sunt aceste clădiri ale coloniei dezvoltate pe malul Mureșului, în cartierul Partoș, care urmează a fi dezvelite pe parcursul anilor viitori”. Clădirea cercetată va fi conservată in situ, astfel încât beneficiarul lucrării, Primăria Municipiului Alba Iulia, va trebui să-și modifice proiectul de investiție. Propunerea de conservare a construcției habsburgice a fost aprobată recent de Comisia Națională de Arheologie, din cadrul Ministerului Culturii. „Descoperirile vor fi protejate in situ, conform indicațiilor arheologilor. Va trebui să facem o modificare în proiect. Investiția totală se ridică la aproximativ 3,1 milioane de lei. Realizarea unei noi creșe este extrem de necesară pentru că la nivelul municipiului Alba Iulia sunt înregistrate foarte multe solicitări în acest sens” a spus viceprimarul Marius Filimon.
Antrepozitele descoperite la Partoș (Alba Iulia) – ca spațiu de depozitare a sării din sud – estul Imperiului Habsburgic, începând din 1699, ne arată ce importanță economică avea zona Alba Iulia în sistemul Imperial al epocii. Sarea era foarte importantă, ca resursă alimentară, știut fiind faptul că și romanii au exploatat intens această bogăție a Daciei, pe lângă importantele zăcăminte de aur. (G.V.G.)
Lasă un răspuns