Cu toată stima și cu tot respectul, și cu toată dragostea pentru acest cuvânt… Pacea este esența frumosului pe pământ și armonia între oameni. De ce „scrisoare deschisă” și de ce, pentru pace? Pacea a ajuns o marfă, pentru că tot ce costă bani este o marfă, dar mulți oameni o caută în acest ritm agitat al vieții noastre „moderne”. Căutăm liniștea în acestă furtună, căutăm iubirea în acestă ură care se cerne peste capetele noastre, fără să o conștientizăm ca atare.
Domnilor, eu știu că voi care sunteți în vârful piramidei nu știți ce este pacea, pentru că voi în vremuri de război ați reușit să adunați acești bani pe care vreți să-i folosiți pentru alt război. Romanii foloseau cuvântul „Pace” ca termen de salut sau bun venit. Credincioși spun că Pacea este darul lui Dumnezeu prin „lucrarea de răscumpărare a lui Iisus Hristos” și devine o dispoziție interioară care reflectă idealul creației restabilit la o stare de armonie cu Dumnezeu și cu ceilalți în: bunăstare, integralitate, iubire, dreptate, sfințenie și calm.
Eu știu domnilor că din acest motiv voi nu iubiți pacea, voi iubiți banul, care este așa cum spunem pe la noi prin „satul” Romania „ochiul dracului” și ce legătură poate să aibă divinitatea cu acel ochi așezat pe toate bancnotele verzi dar pline de roșu sângeriu. Banii înseamnă putere pentru voi, iar nouă ne oferiți „să nu avem nimic și vom fi fericiți”. Am uitat să spun că mai trebuie să fim și cu mâna întinsă spre dumneavoastră. Iar dumneavoastră ce știți să faceți..? Sigur îl alungați pe Dumnezeu din biserici, apoi să deveniți „dumnezeii” de mucava ai noștri. În Biblie (vă întrebați ce înseamnă acest cuvânt, Biblie…) pacea o dăruiește numai în Dumnezeu, în viața reală Pacea este dăruită de voi.
De aceea vă rog să primiți cele mai sincere urări de bine, vreau să întorc același „bine” pe care domniile voastre l-ați trâmbițat pe toate canalele de televiziune și pe toate posturile radio cu ocazia sfârșitului de an. Sunt frumoase și spectaculoase intervențiile dumneavoastră prin care rezolvați blocajele intervenite în procesul decizional mondial, de aceea în ultimele zile ale anului a-ți transferat: arme, proprietăți, influență. Cine vă poate contrazice? Marea majoritate din acele consilii de conducere mondială nu reprezintă nici cinci procente din adevărata majoritate în care viețuim noi. Dar noi nu mai reprezentăm nimic, am devenit supușii acestei democrații impuse de dumneavoastră, suntem cei care aleg doar ce impuneți că trebuie ales.
„Noi de pe frontul de Est” nu ne mai putem mira când ipocrizia este luată în serios. Este doar o deosebire de percepție, Românii sunt obișnuiți cu plugul, cu pădurile lor, cu petrolul pe care l-au rafinat pentru prima dată în lume. Dumneavoastră sunteți obișnuiți cu bănuțul și cu această formă de ură pentru a tot ce este viu. Nu vă mai ajunge puterea? Sau puterea a ajuns în întâmpinare și s-a urcat în capul dumneavoastră bolnav? Fixarea reperelor în această lume „democratică” se face prin dialog și cooperare, niciodată reperele nu au fost schimbate prin forță și război. Orice imperiu a durat câteva sute de ani, apoi din interior a fost zdruncinat. Credeți că acest imperiu al banilor poate răsturna dorința de libertate prin care toți oamenii s-au născut? Libertatea este în genele biologice, în sânge, dacă dumneavoastră credeți că acele arme pe care le-ați născocit o să vă apare atunci când oamenii vor striga Pace, vă înșelații.
J.J. Rousseau spune în cartea sa „Contractul social”: omul s-a născut liber, dar pretutindeni este în lanțuri” iar atunci când și-a rupt lanțurile a fost cu vărsare de sânge. Pacea, așa ca să vă explic mai pe larg, pace înseamnă fără războaie, fără porniri eroice, fără impulsuri vitejești, fără laudatio și decorații. Să redevenim oameni normali. Dacă fiecare om încearcă să redevină om, atunci poate am putea să facem pace. Războiul de o sută de ani a fost o foarte lungă paranteză pătrată din istoria noastră întunecată. Cele două războaie mondiale au fost doar episoade tragice. Să ne întoarcem în Colosseum, acel amfiteatru al morții, la un alt amfiteatru mondial unde dumneavoastră aplaudați la dispariția omenirii de pe acest pământ cu speranța că veți rămâne cu banii și puterea? Vă înșelați, noi am făcut pentru domniile voastre plus valoarea și fără noi nu veți putea trăi. O să mâncați lăcuste și viermi…
Noi vrem Pace pe acest pământ, nu avem nevoie de ură și ranchiună. Și mă întorc la cuvintele lui Nicolae Iorga (știu că nu știți cine a fost, nici nu vreți să știți…). „O țară nu este locul în care este așezată, ci a orizontului la care privește”.
Noi ce orizont avem…?
Lasă un răspuns