Ei au venit cu o înțelepciune la care telefoanele noastre „deștepte” rămân blocate. Cineva spunea: „Cu cât telefonul a ajuns mai deștept, cu atât prostia a ajuns mai consistentă”. Dar ce să facem, trebuie să ne luptăm cu această viață, trebuie să trecem prin necazuri tocmai pentru a prețui viața. Parcă îl văd pe domnul Hemingway sorbind din paharul de dayquiri acolo pe coasta nordică a Cubei, spunând: „În războiul modern mori ca un câine și fără niciun motiv”. Aici găsim ceva ce nu se potrivește în „potriveală”: unii găsesc motivele și le amplifică prin presă, apoi caută bieții cățeluși de pripas. Și gata…! Avem tunuri, avem și carnea de tun. Cine pierde sau cine câștigă…? Tata care a fost în război mi-a spus odată: Copile, de pe urma războiului au apărut oamenii bogați. Îmi spunea câteva nume, multe nume le regăsesc și astăzi.
Ce ciudat, dacă tata a fost „anti” orice formă politică, așa am rămas și eu. Am urât comunismul și ascultam Europa Liberă și Vocea Americii, nu-i iubesc nici pe noii… care ne aduc progresismul neomarxist ce reprezintă doar o formă de autodistrugere și anarhie mascată.
Vedeți de ce mă întorc la clasici? Pentru că ei ne spuneau cu vorbe, nu cu pictograme de stare pe telefonul mobil, iar domnul Hemingway o spune așa de la scriitor la scriitori: „Un scriitor care nu minte nu poate trăi și lucra într-un regim dictatorial. Dictatura este o minciună și de aceea este condamnat la sterilitate literară. O dată dispărut, el nu va avea altă istorie decât istoria sângeroasă a asasinatului, care este foarte cunoscută de noi”. Probabil cunoscută doar la ei, astăzi s-a generalizat cu avânt și „vânare de vânt”. „Vânare de vânt” ne fredona un mare muzician într-o melodie, apoi a fost onorat cu un Nobel pentru literatură. Apropo, a mai auzit cineva de femeia aceea cu barbă care a luat Eurovisionul, sau de grupul acela „renumit” care în timpul decernării premiilor aveau pauză de tras pe nas?
Despre Romain Rolland se știe că a fost un mare scriitor francez, se mai știe că a luat un premiu Nobel în anul 1915. Motivația juriului fiind: „ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane”. Se mai știe că a fost un pacifist convins, urând războiul cu toată ființa. Marele Albert Einstein spune despre el: „Are dreptate să critice lăcomia indivizilor și lupta pentru avuție a națiunilor, care fac ca războiul să fie inevitabil. S-ar putea să nu se înșele prea mult când privește revoluția socială ca pe singura cale de a înfrânge sistemul războaielor”.
Să înfrângă „sistemul războaielor”…? Dar un sistem pentru a funcționa nu are nevoie de dreptate are nevoie de ale lumii tratate, așa ne-am spălat pe mânuțe cu toate tratatele, iar „revoluția socială” este alergată pe străzi de hingherii dreptății.
În orice lume civilizată (toți vorbesc despre lumea civilizată mestecând chewing gum și îmbrăcați cu blugii rupți) Academia are un rol aparte. Iată ce spunea Grigore Antipa într-o comunicare despre „Rolul Academiei Române în combaterea campaniilor de ponegrire a poporului și statului Român. Atenție, aceasta o făcea în ședința din 5 Aprilie 1940.
„Niciun popor de pe întreaga suprafață a globului nu a fost mai ponegrit ca poporul român. Neadevăruri patente, statistici anume ticluite, insinuări tendențioase, etc, ce s-au strecurat de mai bine de o jumătate de secol: în literatura beletristică și științifică din toate țările, în cărțile cele mai răspândite de informațiuni (Lexicoane, Enciclopedii, descrieri de călătorii, ghiduri, etc.), în descrieri geografice, reviste științifice, ziare și așa mai departe. Toate acestea, în scopul de a se arăta lumii civilizate, că în mijlocul Europei trăiește un popor inferior, cu apucături sălbatice, incapabil de a se guverna singur și de a-și civiliza țara în care locuiește. Centrul de unde se conducea, pe la finele secolului trecut, această campanie fusese ales Viena”
De ce nu mă mir…? Parcă am văzut cum această „națiune civilizată” în care tatăl a făcut cu fiica șase prunci și pe care i-a ținut ascunși în beci vreme de zece ani. Dar eu sunt necivilizat dacă văd că au făcut așa ceva în vremuri mai proaspete, vremuri moderne. Noi necivilizații care suntem, am făcut altceva, noi am tăiat pădurile și le-am făcut petrolul românesc cadou pentru a le cumpăra prietenia. Iar prietenii doar ne compară și ne ia com-paralele. Sau ceva de forma: ce este al tău este al meu, iar ce este al meu este al meu. Frați, da..?
Începe anul, am terminat un an însângerat și începem un an cu burta goală. Guvernanții noștri lucrează nădușind pentru a mării pensiile, dar tot așa pe „clasic” de fiecare dată nu reușesc. Ei nu reușesc mai nimic, dar când e vorba de o pomană electorală ajung cei mai „reușiți oameni”.
Să fim sănătoși, dar cu acești „moderniști” o să ne fie cald vara și iarna deloc. Sănătate vă doresc și să aveți mulți prieteni, dar nu ca aceștia.
Lasă un răspuns