„Nu! Nu faceți parodii despre război! Faceți război! Pentru noi!” Asta mai avea să ne spună ambasada lui Zelenski în mesajul ei de aproape an nou… În rândurile în care, fără a ne fi mulțumit pentru eforturile noastre, ca țară, pentru refugiații ei de aici, pentru „oaspeții” deveniți deja prea mușterii pe nepusă masă, pentru golul din propriile farfurii și felul în care alte țări le-au închis traiul pe vătrai, ne-a muștruluit și a cerut autorităților să ia măsuri… Că nu i-a plăcut spectacolul de satiră de la Berzunți, unul dintre ultimele „teatre” populare în colind „pe uliță”… Nu le-a plăcut „z” -ul de pe tractoarele de scenetă, uniformele și armele de butaforie, dar mai ales replicile de satiră… Dar am suportat noi în ultimele trei decenii mult prea multe astfel de învinovățiri și trageri la răspundere pentru a nu citi printre rânduri cine ne bagă în rastelul aceluiași tipar de vinovați fără vină, ca răspuns la pretențiile și, curând poate, chiar revendicările altora… Aparent, ale altora…
Ambasada fără-haz cere chiar și societății românești să se implice… Sigur, îi dă pe nemestecate și culpa de referință și gradul de vinovăție pe care să le atace prin gurile unor linge-blide, nici măcar cele de pradă de refugiați, ci străchinile goale ale ipocriziei… Doar că societatea noastră a cerut deja lămuriri… Despre felul în care Kievul a considerat a ne „mulțumi” prin batjocuri și umilințe la adresa românilor noștri din Ucraina…
De fapt, ar trebui să cerem de-acum explicații punctuale… Nu agasantei ambasade căreia nu-i plac „rosturile”… Ci propriilor noștri guvernanți, instituțiilor și autorităților trimise să împlinească pofta Kievului de a nu se mai râde… Pentru că, nu obtuzitatea oficialilor ucrainieni ar trebui să ne irite, ci felul servil al guvernanților de a se fi pus capră cerințelor și a fi dispus, de urgență, cercetări și deschideri de dosare penale pentru sătenii mult prea hâtri pentru nivelul de inteligență al acelora ce ne conduc (și al unora dintre „oaspeții” lor)… Pentru „urăturile” folclorice moderne pe teme nedorite de aceiași „dânșii”… Mereu aceiași, ce ne impun… Iar grețos, în gestul de penibilă ofuscată pe rimele satirei de uliță a ambasadei, este și gradul de ipocrizie… Aia în care președintele lor, actoraș în colanți până mai ieri, s-a folosit de satiră, dar nici măcar una inteligentă, ci răpciugoasă, plină de ură, pentru a ne fi batjocorit de atâtea ori…
Or, trebuie să protestăm noi înainte de a ne trezi cu vreo lege prin care satira să mai poată fi scrisă și interpretată doar „pe semnătură”, pe persoană autorizată (!), doar cu delegare și viză de conformitate de la instituțiile de combatere a prostiei mimetice numită discriminare (dar și guvernare)…
Cât despre sătenii costumați în altfel de „urși” pentru hazul de sfârșit și început de an, poate că exercițiul de umor ar fi trebuit să înceapă altfel… Cu un Zelenski în fustiță și colanți, în rolul lui preferat de comediant(ă), promulgând, ca „fetele”, legile împotriva minorităților normale… Ori cu același actoraș gropar de scândură, și nu doar de dușumea de teatru, ridicând osanale naționalistului ucrainean satrap de neamuri vecine, scos din hidoșenia istoriei, stârnind furia polonezilor pentru (re)omagierea unui fel de Horthy al ucrainienilor… Și, nu în ultimul rând, expozeul de uliță al urătorilor ar fi putut începe cu un Zelenski costumat în „el comandante”, că îi place la nebunie, dar nu în rolul maestru al lui Charlie Chaplin, parodiind în plin fascism nazismul, ci răsucindu-se în convulsiile dansa(n)te ale „azovilor” dimpreună au evreii de pripas istoric…
Hidoșenia războiului nu e însă descărnată de ultimele așchii de umanitate doar de gloanțe… Ci și de felul în care oamenilor li se cere să nu mai râdă… La început despre ceva, apoi despre orice… La început ca sugestii, apoi cu imputări… Totuși, ca țară cu pretenții europene, Ucraina ar fi trebuit să priceapă deja că dreptul la liberă exprimare, satirică, pamfletară sau chiar „rost”, este o condiție pentru a fi parte a lumii civilizate…
Lasă un răspuns