Între multe alte întâmplări cumplite, 8 decembrie 2022 mi-a readus în gând diktatul de la Viena, din 30 august 1940. Această toxică alcătuire statală cu centrul la Viena a căzut pe capul românilor ca o blestemăție, chiar înainte de a da rușii peste noi. Dacă ar fi să luăm în calcul doar anul 1775 – când „imperialii” au ocupat Bucovina – nu există nenorocire a românilor în care să nu fi fost amestecată „Casa” de la Viena, guvernată în tot și în toate de o singură ideologie: cea a jafului fără limite.
Ca și cum nu era suficientă mizeria cu care austriecii ne-au umplut destinul pe 8 decembrie – confirmând, cu o sălbatică brutalitate, „cronica unei morți anunțate” – s-au găsit tot felul de hăitași autohtoni, scrobiți în prostie și ticăloșie, care să le țină hangul la modul cel mai grețos cu putință. Nu-i de-a mirarea că unii dintre ei alcătuiesc conclavul rataților pe scena politică. Numărul le este nespus de mare ca să reușim să-i împrejmuim într-un spațiu cât mai economicos. Și, totuși, în mod cert nu vă sunt străine figuri precum: Robert Turcescu, Tudor Barbu, Ioana Constantin, Anca Alexandrescu și tot neamul lor „profesional” neadormit. Un caz cu totul aparte îl reprezintă „echipajul de 2+1”, format, de regulă, din Cristian Diaconescu, Adrian Cioroianu (foști miniștri!) și Ion M. Ioniță,… „istoric” la o publicație antiromânească (Historia), care, aproape seară de seară semnează condica la Digi TV. Și nu numai. Desigur, „analiști” cu înclinații răsărite, veritabili câini de pază care nu pleacă de bună voie de la vreo măcelărie…
Ce ți-e și cu istoricii ăștia de astăzi, care se întrec pe la posturi tv. cu tot felul de bazaconii! În această companie este chiar indecent să invoc nume precum Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Gh. I. Brătianu ori, ca să venim mai aproape de zilele noastre, Florin Constantiniu, să zic. Se zvârcolesc, poate, în mormânt… Ei bine, după ce a compromis cam tot ce se putea compromite ca „ministru de externe”, după ce s-a perindat și se perindă prin tot soiul de funcții care de care mai mănoase, dar cu rezultate tabula rasa, „istoricul” Adrian Cioran este o tristă istorie a omului nepotrivit oriunde l-ai pune. Unii ar putea zice că domnia-sa și-a dat drumul în scăldătoare, nu altceva! Realitatea este probabil alta: s-ar putea să nu prea fi fost botezați cei care îl tot așează, la nesfârșit, pupăză peste sinecuri… Caut să-l evit – este vorba de ecranele de seară, dar nu numai -, ca pe o găleată goală care îmi iese în cale. A umplut însă căldarea chiar la înnoptarea de 8 decembrie, la Digi Tv. Numeroși români – șocați de mârlănia Cancelarului austriac care i-a lovit cu ciocanul în moalele capului, prin comportamentul lui huliganic – își anunțau în fel și chip dezamăgirea, revolta, tristețea, predominând ideea boicotului. Marele istoric al culturii prazului, cu suficiența unei verze de toamnă crescute în părți, a avut o conduită de cea mai joasă speță. Practic, a insultat românii la modul ordinar – înregistrarea există, bănuiesc! -, făcând fețe-fețe batjocoritoare și îngroșând obrazul printr-o remarcă de-a dreptul idioată: stați liniștiți, că Austria va fi pusă la punct de un club de fotbal din Craiova, care o va boicota. (Aveam să aflu, a doua zi, despre ce club este vorba și ce anume își propusese să facă. Vă asigur că merită tot respectul). Mă rog, asta a fost ideea. Mizerabilă atitudinea „istoricului de 5 minute”. De fapt, a tuturor celor prezenți la acea emisiune care considerau ca fiind o mare prostie ca românii să contreze firmele austriece din țara noastră… (Fac precizarea că n-a fost prezent Cristian Diaconescu, această… fată mare politicii românești; n-a lipsit însă „istoricul” I.M. Ioniță, cu profundele lui glosări…).
Dacă este sau nu este boicotul o soluție cred că nu stă în capacitatea de gândire, în discernământul acestor „analiști”, care au cu totul alte preocupări, alte interese. Râsul curcilor: pe unii dintre ei i-am avut chiar conducători de un anumit rang! Cert este că orice dreptate pe care ți-o poți face, în limite legale, este binevenită, este de dorit. Că îmbucurător de mulți români – individual, firme, companii – vor să-și schimbe conturile de la băncile cu capital austriac, că nu vor să mai alimenteze de la benzinăriile prea bine cunoscute – să n-ai nici un strop de țiței în țara ta, iar tu să desfaci carburați în nu știu câte țări, asta da pungășie – sau că vor să rezilieze diverse contracte, ca și alte demersuri care le sunt cu putință, iată tot atâtea fapte care merită toată prețuirea, și nu ironiile unor mercenari. Întâi de toate, statul român, cu discreție, eventual, ar trebui să încurajeze această normală, demnă atitudine. Cancelarul de la Viena reprezintă statul austriac și nu vreun club de grohăitori de la Belvedere. Blocarea intrării noastre în spațiul Schengen – practic, deposedarea de beneficiul unui drept fundamental care ni se cuvine, libera circulație -, echivalează cu o veritabilă declarație de război a Austriei către România. Și asta după ce ne-au jecmănit neîntrerupt de veacuri. (În toată istoria noastră cu „imperialii”, un singur „cadou” ne-au făcut austriecii: au adus în Transilvania, mai ales în Maramureș și Țara Moților, sifilisul! Țăranii l-au numit „boala lui Frenț”, din câte îmi amintesc…).
Nu-i de stat nici cu mâinile în sân, nici cu capul plecat. Chit că multe păduri puse la pământ au însemnat și numeroase cozi de topor noi. Și nu numai în Transilvania. Fiind vorba însă de imensele găinării, cu austriecii în prim-plan, oare nu-l caută nimeni de ouă și pe Adrian Năstase, cel care n-a reușit să se împuște singur? Fiindcă oricât ar fi austriecii de imperiali, jaful uluitor pe care l-au comis și-l comit în continuare nu le-ar fi reuși dacă n-ar fi avut complici năimiți. Desigur, nu trebuie izgoniți, cu tot calabalâcul, din țară. Ci pot fi ajutați să-și dorească singuri plecarea. Prin vamă. NonSchengen… Oricum, paguba ar fi a lor. Și să le fie, pe cât de mare le este și tupeul, și nesimțirea.
Lasă un răspuns