Nu! Nu vreau să fiu solidar nici măcar cu o Europă rămasă fără gaze pentru brichete!…

Nu vreau să fiu solidar cu nici un stat al Europei!… Și punct!… Pentru că nu pot fi obligat să fac un gest care se naște din empatie față de o suferință, față de un necaz, față de un neajuns… Și nu dintr-o obligație decretată de naziștii Europei și camarilele lor aproape fasciste din statele pe care le controlează de la Bruxelles. Nu am de ce să fiu „solidar” cu țările puternice ale Europei pentru a le da, cumva, nu metri cubi de gaze, dar nici măcar „pufuri” să-și umple brichetele! Căci nu au cum să mă „sensibilizeze” în minciunile lor tocmai aceia care au râs de neamul meu… De nația mea… De istoria și gradul de civilizație a națiunii mele… Care mi-au aruncat sfidător acuze de provincialism și îngustime față de „valorile” lor scârbavnice. Tot mai scârbavnice. Și care, ani și ani, mi-au reproșat că țara mea nu e bună să intre în „lumea” lor bună, ba, dimpotrivă trebuia să mai stea la coada celor neaderați în drepturi cu toți cei mari…

Nu avem de ce fim solidari cu nevoile imediate ori chiar „stringente” de gaze naturale, energie electrică ori alte resurse ale unor țări care își vor „fragiliza” speculativ propriile populații pentru a-și putea ține pornite industriile… Și a avea pe mai departe economiile „pe val”… Nu avem de ce să închidem ochii în fața „splitării” duplicitare a statelor „locomotivă” în felul de a-și menține industriile lor la „foc continuu”… Atât pentru a nu fi atinse de recesiuni ori alte dezastre economice, dar, mai ales, pentru a nu rămâne cumva în urmă și a nu se trezi pe post de drezine ale unor necesități la limita handicapului! Nu avem de ce fim solidari tocmai cu acești „alții” care, de acum, ne vor spune numai vorbe mieroase… Da! Cu aceleași buze de pe care curgeau reproșurile până mai ieri!… Și nu trebuie să ne pese de nevoile lor pentru că nu vin din lipsuri date de grozăviile războaielor pentru a ne pune noi cenușă în cap pentru „sărăcirea” lor… Și ajutorarea, nu-i așa?!, „ca între frați”… Nu avem de ce să-i ajutăm pentru că ei, ca decidenți și împărțitori ai averilor de țară ai altora, niciodată nu ne-au tratat ca pe niște frăți…

Pentru că nu a fost o Europă a fraților! A frățiilor, da! A celor mari împotriva celor mici…

Putem fi dară solidari doar cu noi înșine! Cu neamul nostru! Cu bătrânii care vor îngheța în case din cauza veniturilor mici, cu țăranii care vor tremura de frig pentru că am acceptat trei decenii de cârmuiri ce nu s-au îngrijit să construiască magistrale de gaz până în cel mai îndepărtat sat, iar acum poate înțelegem de ce noi, pe munții, dealurile și câmpiile noastre pline de resurse, nu am avut parte de asigurarea strictului necesar de apă potabilă, gaze naturale, și, nu în puține cazuri, linii de înaltă tensiune pentru a înlocui opaițele din cătunele uitate în timp…

Or, de ce să dăm altora din rezervele de gaze naturale făcute pe banii noștri, ca datorii pe viitor?! Pentru a le încălzi lor casele?… De ce nu și-au distrus și ei industriile pentru a fi siguri că, la nevoie, puținele resurse, previzibil tot mai greu de accesat în caz de dezechilibru geopolitic, un geopolic transformat în geostrategii de front, vor putea fi îndreptate strict spre nevoile de bază ale societăților lor?… De ce să tremurăm noi în case în vreme ce alții își vor folosi propriile rezervele pentru a ține pornite industriile proprii, și a evita recesiunile, și să acceptăm „solidaritatea” de a se folosi de rezervele noastre pentru a-și încălzi casele?…

Și nu trebuie să picăm în capcana îndemnurilor „patriotarde” ale Roexit -ului! Pentru că ar fi cea mai mare greșeală pe care am putea să o facem… Și pe care veneticii abia o așteaptă… Să ne cerem „afară” dintr-o Europă care oricum ne-a spoliat. Și nu doar pentru că vom ieși numai cu izmenele pe noi, dar, la ce fel de trădători ne-au negociat „intrarea”, apoi „prezența” la Bruxelles, dar nu ca afirmare în UE, putem lesne intui care ar fi costul de ieșire pe care l-am plăti… Unul poate cât pentru două „brexituri” ale acelora ce nu au plătit nimic, „salvați” de pandemii și de războaiele altora.

Un „Roexit” nu are cum să ne salveze! Doar solidaritatea cu propriile noastre interese! Iar dacă altora nu le convine, nu au decât să ne dea ei afară din UE! Pentru că atunci vom putea cere noi despăgubiri! Și am rămâne și cu restul resurselor noastre, și cu materii prime și, mai ales, cu propriul management de țară, de care am uitat, manipulați atâția ani în credința că nu suntem în stare să ne conducem singuri. Că nu avem oameni capabili să țină frâiele națiunii, deși, nu de puține ori, sfaturile și cunoștințele noastre au fost salvatoare pentru alții…

Lasă un răspuns